“Bătrâneţe, haine grele
Ce n-aş da să scap de ele
Că-mi trec zilele, trec şi eu
Bătrânesc şi-mi pare rău
Trec zilele, trec şi eu
Bătrânesc şi-mi pare rău”
…Zicea Maria Tanase intr-un cantec.
Intradevar, viata de “batran” e tare afurisita in zilele noastre.
Ma intreb cum vom imbatrani. Noi, generatia de astazi.
Batranetea si moartea au ele vre-o legatura? Practic, din gramada de exemple existente, batran=exclus…
O forma de masochism, ascunsa sau nu, imi zice ca voi fi un batranel pricajit,parasit de toata lumea pentru ca sunt prea cicalitor.
Astazi sunt pe principiul, “Carpe Diem” si imi place sa cred asta. “C’est pas une blague!
Je suis vraiment touche! ” – adica pe romaneste, “nu este o gluma, sunt chiar miscat.”
Imi vin urmatoarele in minte:
Cat vor costa aigurarile peste 40 de ani?
Cum vor arata caminele de batrani ?
Greu de imaginat astazi!
Uneori ma uit la cei in varsta. Neputinte, boli… vorbim aici de majoritate.Exceptii sunt putine si nu stiu de ce tind sa cred ca batranetea asta este ca si titu…” Batranete, haine grele”.
