Astazi am invatat poate mai mult ca niciodata, ca viata este mereu surprinzatoare. O gramada de sentimente ma coplesesc sau nu si am tot incercat sa le evit…
Cum este sa doresti, sufleteste, desigur, doua persoane in acelasi timp?
Una are intaietate prin prisma unei relatii vechi, a doua prin prisma faptului ca iti ofera ce prima persoana nu poate. Complicat, nu?
Zilele trecute doream sa iau o decizie radicala cat priveste viata de cuplu, astazi sunt atat de ravasit incat nu stiu ce-mi mai doresc.
Iubirea-mi da speranta si paradoxal imi zice ca iubirea mea nu este una completa. Ce iubesc de fapt? Stabilitatea,obisnuinta, linistea, fericirea pe care o primesc de la aceasta relatie? Exagerez sau sunt modest, imi pun aceste intrebari si incerc sa raspund logic la ele. Dar unde este logica mea?
Cum naiba imi tresare inima cand ma gandesc la doua persoane?
T.Arghezi zicea ca,in iubire totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos.
Iubirea este acel joc in care amandoi castiga, dar cand apare inca o persoana?
Nu sunt foarte romantic, nu cred in luna de pe cer si nu spun cuvinte “mari” niciodata. Dar acum e diferit, vreau sa spun o mie de cuvinte si sa le impart …
Sunt atat de rau oare? Atat de rau incat chinui doua suflete? Daca este sa vorbim despre suferinta, stim ca ea exista.Viata este suferinta ca si nasterea, moartea. Sunt responsabil pentru dezechilibrul meu, dar ce-mi da motivatia de a dezechilibra si alte persoane? Iubirea? Iubesc sau ma joc?
Tags: dileme, personal, sentimente
da-o naibii de dragoste si de relatie!fu*e cat mai mult posibil acum cat esti tanar ca anii astia nu se mai intorc inapoi .o sa tragi linie la un moment dat si o sa ajungi la o concluzie nemultumitoare .e o vorba : in viata ramai cu ce bagi in gura (a nu se intelege prostii) si cu ce tragi pe pu*a!(am vb ca un adevarat intelept)
nu am experimentat niciodata starea asta in care sa tresar la doua voci, la doua fiinte, la doua ubiri, poate si pentru simplu fapt ca mi-am propus sa nu ma indragostesc de nimeni alticineva. da. ai citit clar. mi-am propus.
si am incercat sa tin la prietenul meu si doar la el. are multe calitati, unele ii lipsesc, insa stiu sigur ca nu voi renunta la el pentru acele lipsuri si voi incerca pe cat posibil sa-l invat ceea ce vreau si sanu ma duc sa caut in alta parte
ia gandeste-te: poate persoana aceea noua de care vorbesti iti ofera unele lucruri, te face sa te simti intr-un anumit fel, insa tocmai pt ca e noua, pt ca nu a trecut testul timpului. stiu ca egreu sa ti-o imaginezi peste 2 sau 3 sau 5 ani de relatie.
eu sunt de parere ca de multe ori noutatea si noul ne atrage din diverse motive insa de multe ori uitam ca persoana respectiva se comporta asa tocmai pentru ca ne cunoastem de putin timp.