Intr-o zi cu siguranta voi claca pshihic in fata monitorului. Am atata treaba incat nu ma pot dezlipi de el. Sambata trebuie sa ajung la Sibiu, voi avea un interviu surpriza pentru voi…
Discutam astazi cu mami despre “cand mai trec pe acasa”, adevarul este ca nu prea am fost des in ultimii ani, acasa. Mi-am facut o obisnuinta sa vina ea la mine. Nu simt nevoia de a merge “acasa”, poate si datorita faptului ca nu am foarte mult timp liber, sau pentru ca “acasa” il consider unde locuiesc. Totusi, uneori recunosc ca simt o melancolie vis a vis de locurile natale, dar doar atat.
Sunt fericit astazi, fericit pentru ca am tot ce imi doresc, fericire pe care o caracterizez prin motivarea pe care viata insasi mi-o da. Am dreptul sa simt asta, desi de foarte multe ori imi dau seama ca nu ma cunosc indeajuns de bine. Ma trezesc uneori ca nu stiu cine sunt si ce vreau. Poate tine de nebunie sau poate tine de farmecul optimismului si al paradoxului. Incerc mereu sa privesc viata asa cum este ea, incerc sa nu ma enervez prea mult, incerc sa nu-mi pese, incerc sa nu evit lucrurile care la o privire atenta sunt firesti, doar anumite conjuncturi le fac altfel decat normale. Astazi sunt acel visator copil, un pion al unui joc frumos, nu de sah, ci cu oameni.
Daca ar fi sa fac o “optimizare” a vietii mele, cu siguranta mi-ar lua ani buni… dar la un simplu search si click, voi fi printre primele referinte.
dormi ca altfel faci riduri
btw unde s emoticoanele?
Eu zic sa ai grija si de sanatatea ta. Si eu gandesc la fel…dar dau atentie si sanatatii. E bine sa fim calculati in ceea ce facem
referitor la: “Nu simt nevoia de a merge “acasa”, poate si datorita faptului ca nu am foarte mult timp liber, sau pentru ca “acasa” il consider unde locuiesc. Totusi, uneori recunosc ca simt o melancolie vis a vis de locurile natale, dar doar atat.”
– Da, stium cum e! “melancolie DAR DOAR ATAT.”