Seara, tarziu

May 27th, 2008 scris de Daniel M.

Seara asta este una ciudata pentru mine, un prieten drag reuseste sa-mi transmita starea lui naspa, tocmai cand doream sa-i zic ca nu-l inteleg. Am invatat ca trebuie sa pretuiesc ce am langa mine, astfel cu mult timp in urma mi-am indepartat cunostintele care nu-mi ofereau nimic in schimb, ma refer la lucrui sufletesti. O prietenie care nu ma hraneste in nici un fel, nu are rost sa o intretin. Revenind la prietenul meu, doresc sa-i zic public ca indiferent de problemele vietii, accepta pe cei de langa tine, accepta prieteniile care sunt neconditionate. Eu te iubesc asa cum esti, ca amic, ca prieten, ca persoana cu care pot discuta orice pentru ca am certitudinea ca intelegi. Faptul ca esti bolnav nu-mi da un motiv in plus sa tin la tine, imi place sa te consider un om normal si de fapt asta esti. Arata-mi ca si tu ti la mine si termina cu prostiile, depresiile. Esti barbat si trebuie sa te comporti ca atare.

6 Comentarii la “Seara, tarziu”

  1. nebuloasa says:

    se mai intampla sa vrem (sa cerem) de la prieteni o atentie deosebita atunci cand ne este greu…sunt convinsa ca prietenul tau are nevoie de tine poate acum mai mult ca de obicei. ai rabdare si lasa-l sa se planga, cateodata asta ajuta. toti avem momentele noastre de depresie, iar unii trec de ele doar cu ajutorul celor pe care ii iubesc.

  2. admin says:

    Eu mereu incerc sa inteleg pe fiecare, uneori nu reusesc. Ni-mi plac copilariile insa.

  3. nebuloasa says:

    cateodata nici macar nu trebuie sa intelegi, doar sa asculti. prietenia nu inseamna compromis, de cele mai multe ori?

  4. admin says:

    Nebuloasa, zilele astea sunt intr-o nebuloasa si eu. Nu cred ca vreau sa ascult pe cineva fara sa inteleg.

  5. nebuloasa says:

    zilele astea trec si urmeaza altele. cer senin sa ai :)

  6. admin says:

    God bless you:d/

Scrie un raspuns