Ieri am fost la un interviu, pentru job.
Imbracat frumos, proaspat ras, cu camasa calcata.
 Apare o tipa mai mica ca si mine la varsta, care incepe sa-mi puna o mie de intrebari. La una dintre intrebari incepe sa rada… 

"Ce salariu crezi ca merita acest post?"  Eu zic ca nu-mi pot da seama, dar pentru functia asta (casier) vreau un salariu de peste 8 milioane.  Imi zice ca la ei, casierii au 500 ron salariul, apoi incep eu sa rad.
 Trecem peste asta, ne apucam de referinte/experienta.

  Intreaba ce facultate am terminat. Spun ca inca nu am terminat nici una, pentru ca nu am inceput nici una. Apoi se intreaba cum de am avut mai tot timpul functii de conducere, tinand cont ca sunt tanar si nu am nici facultate.
 Am dorit pe moment sa fiu rau, dar m-am rezumat sa-i zic, pentru ca sunt destept. ( imi permiteam la salariul pe care dorea sa-l ofere)

  Imi cere numarul de telefon de la ultima firma unde am lucrat. Suna in fata mea si intreaba…
 Impresii bune cica.
 
"De ce ai plecat de acolo?"
Nepotrivire de caracter cu sefa era motivul, dar spun ca din cauza salariului.
"Aha"… zice ea.

"Vad ca vorbiti italiana. Credeti ca asta este un motiv in plus pentru care va angajam?"

Vreau sa zic ca e idioata, dar nu-mi permit.

"Faceti sacrificii pentru locul de munca?"
 Nu, zic. Sacrificiile le fac pentru familie. Imi zambeste acru. Deja devine enervanta.

"Bine", spune ea, dupa alte 10 minute de discutii. "Sunteti angajat!"

Eu incerc sa par calm si intreb, "Dar salariul?"

"Pai v-am zis initial, la noi un casier are salariu de 500 ron."

 Deci sunt angajat fara voia mea.
Am spus tipei nu pot accepta si cu siguranta sunt foarte multe persoane pentru postul asta, acum ramane intre noi, am impresia ca toti au refuzat postul…

Tags: salarii