Pepsi rulz.
O dimineata aiurea, o duminica la fel (sper sa nu). Soarele inca nu a rasarit. Ma pus naiba sa beau Pepsi seara si uite-ma…
Am incercat sa-mi pun in ordine prioritatile… stresul din ultima perioada incepe sa-si spuna cuvantul.
Aseara m-am enervat teribil cu Remus, am inceput sa nu mai suport omul beat, asa ca fac urat cand simt alcool in jurul meu. Alcoolul incep sa cred ca este cel mai de cacat lucru inventat de om!!! Si nu regret ce spun! Tati a baut toata viata si am incercat sa fac abstractie de asta, dar nu reusesc. Imi voi interzice sa mai beau chiar o bere macar!

Alcool- Te urasc din momentul asta ( sau te-am urat toata viata dar mi-a fost frica sa-ti zic). Toti prietenii mei beau de sting, asa ca am “restrans” putin cercul, din pricina asta. Sunt poate prea exagerat sau poate nu am de ce ma “agata”. In rest am o viata frumoasa, cam agitata ce-i drept uneori. Definitia prieteniei este atat de schimbatoare, incat nu mai incerc sa-i dau de capat. Cineva imi zicea in trecut, sa-mi accept prietenii asa cum sunt, doar ca eu sunt adeptul principiilor si nu pot accepta prea multe. Nu am standarde mari, nu tintesc sus, dar am “reguli” bine stabilite si nu pot face abstractie nici chiar pentru persoana iubita. Asa sunt eu.

Multi mi-au zis de-a lungul celor XX ani ai mei ca sunt prea mofturos. Mofturos pe dracu, vreau doar oameni cu un suflet frumos langa mine. Nu am nevoie de nimeni care sa-mi bulverseze si mai mult viata.

Nu am dramatizat niciodata si nici nu o voi face. Din fiecare experienta avem ceva de invatat. Acum 5 ani de zile nu aveam pe nimeni langa mine, eram al nimanui, dar am rezistat, am trecut cu brio “testul vietii” si mi-am revenit doar cu propria promisiune ca nu voi accepta jumatati de masura alaturi de mine, fie ei prieteni, familie, partener de viata. Cand esti cu adevarat “jos” nu ai nevoie de nimeni ca sa-ti revii. Trebuie doar sa puterea necesara sa constientizezi ca tu ca persoana, ca fiinta umana esti puternic. Doar increderea in tine si speranta te ajuta. Nimeni altcineva! Din familie doar cu mama tin o legatura mai apropiata si cu una dintre surori (Anca, care comenteaza aproapte zilnic pe blog) . In rest vorbesc foarte rar cu restul si atunci doar cand este necesar. Nu este vina lor cum poate nu este nici a mea, dar sincer nu-mi lipseste nimeni.
Spuneam ca am o viata frumoasa… am catelul meu care ma linisteste mereu, florile, laptopul???!!!, Remus uneori, o gramada de proiecte in care sunt implicat, deci nu pot spune ca ma plictisesc prea mult.
Observ ca in ultimul an am devenit tot mai salbatic, nu prea mai ies din casa, nu am mai vazut un club de nu stiu cand. Ma dedic tot mai mult muncii mele si asta nu e bine. Imi dau seama ca vremea trece …

Sunt plin de ura uneori, urasc orice, de la simple lucruri la persoane, noroc ca nu ma tine mult asta, imi trece totusi. Incerc sa-mi demonstrez ca nu sunt cel mai superficial om de pe pamant, ca imi place sa cultiv veselie in jurul meu, prietenie si dragoste… Dragoste, am atata dragoste de oferit dar NIMENI nu a fost in stare pana acum sa o primeasca. Poate din cauza asta transform in ura totul sau poate ca sunt prea deschis cu mine insumi in clipele astea si repet, exagerez. Si iar zic ca e un paradox, pentru ca nu mai inteleg nimic!