Iubire la sfarsit… Urmaresc barfele astea mondene, in fiecare zi si tot in fiecare zi cate o poveste de dragoste se stinge. Ne incapatanam sa contrazicem pe toata lumea, spunand ca dragostea este eterna, dar in momentul in care nu avem aceleasi conceptii despre viata, nimic nu este etern. Am iubit si eu la inceputul relatiei mele, am iubit foarte mult! Imi dau seama ca in momentul de fata relatia mea se bazeaza pe respect si mai mult o prietenie stransa. Am fumat trei tigari pana sa scriu aceste randuri, asta pentru ca sunt cuvinte dureroase pentru mine, pentru el, insa am preferat intodeauna adevarul.
Recunosc, nu sunt o persoana statornica, ma plictisesc repede de sexul cu aceeasi persoana, ma plictisesc lucrurile cotidiene.
Cineva imi spunea ca pot iubi din nou aceiasi persoana, insa nu voi uita niciodata motivul sau motivele pentru care nu am mai iubit-o.
Am inceput sa nu-l mai vad pe Remus foarte des. Lucrez foarte mult si ca un facut nu prea ne sincronizam. El vine de la serviciu, eu plec la serviciu. A inceput sa nu ma mai sune asa des, poate doar atunci cand are nevoie de ceva. Chestia asta ma doare. Simt o mare contrazicere a lucrurilor pe care le gandesc. Acum urasc, un moment mai tarziu iubesc ce am urat!
Toate conostintele m-au catalogat un mare “curvar” datorita gandirii mele libertine, dar am ales sinceritatea si nu ipocrizia. Este mai cinstit sa joci cu cartile pe fata! Tot aceste cunostine ma urasc pentru ca nu sunt o persoana sociabila exceptand blogul. Foarte rar cineva reuseste sa starneasca un mic sentiment, de amicitie, de prietenie, iar atunci cand simt asta, incerc sa pastrez “ce gasesc”. Sincer ma doare in pula de gura lumii, nu am dat doi lei pe ea si nici nu o voi face!
Nu mai cred in iubirea aia patimasa, asta ca sa revin la subiect! M-am saturat sa cred in iubire, atata timp cat mereu ma gandesc la alta persoana decat asta cu care-mi impart zilele, atata timp cat sexul a devenit inexistent in relatia noastra. Il iubesc ca prieten, poate chiar mai mult decat pe fratele meu si intodeauna dragostea asta a mea va fi alimentata cu toate amintirile noastre de peste ani, cu respectul pe care ni-l acordam unul altuia.
Uitasem sa va spun Buna Dimineata, uitasem sa va spun ca va iubesc si pe voi!
:”> si noi (eu) te iubim!
Intotdeauna am respectat la tine aceasta lipsa de falsitate si tendinta de a spune mereu adevaraul… Trebuie sa recunosc insa ca nu va cunosc atat de bine {n.r. pe tine si Remus) incat sa-mi dau ca parerea in acest subiect… Imi aduc aminte postul tau de acum ceva timp cu HTC Diamond-ul… Daca te iubea sau nu… Nu stiu ce sa zic… De data asta m-ai lasat fara cuvinte… Ce conteaza in schimb e ca aveti acest respect reciproc… Eu poate as da cativa ani din viata ca sa am pe cineva ca voi langa mine zi si zi… In fine, si noi cititorii tai te iubim, si eu personal tin mult la tine…
Cu siguranta ma iubeste, doar ca iubirea asta nu caractetizeaza atributele iubirii ca definitie. Vai ce aiurea suna asta, dar nu am nici timp sa modific si nici chef. Poate devin si eu o Baseasca’ mica, in varianta masculina si non-celebra ;))
In fine Denis, ai inteles ce doream sa zic.
daca ai prietenie si respect, considera-te norocos, multi nu au parte de asa ceva dupa ce trec fiorii dragostei
cat despre partea cu prietenia ta cu altii, eu pot sa spun ca am cunoscut un om deschis, sufletist, vesel si foarte dornic sa ajute; si de aia tin la tine foarte mult
>:d<
Am icercat sa inteleg si am reusit…. Te pup
si eu te iubesc ca ai puterea sa zici lucrurilor pe nume si asta este de apreciat! tot respectul… altii l-au pierdut de mult in ceea ce ma priveste…
Iubirea este acea cravata la moda, pe care o pui la gat cu bucurie timp de cateva luni, pe cand o relatie adevarata este acel pulover vechi facut de mama sau bunica, pe care nu il porti decat in casa si pe care nu o sa il arunci niciodata pentru ca iti este asa de bine cu el si ai atatea amintiri frumoase de-a lungul anilor cat ti-a fost alaturi. Iubirea este ca o floare primita pe care o pui in ghiveci, daca se prinde te vei bucura mult timp de ea, dar daca nu, iti va lumina viata cateva zile dupa care vei cauta dupa alte flori pentru ca ea s-a ofilit. Insa vezi ca floarea se poate ofili si pentru ca nu ai grija de ea, nu doar din cauze proprii.
Tu sti cel mai bine unde te incadrezi, eu pot doar sa va urez sa fiti fericiti. Voi alegeti cum anume.
Problema in relatiile de genul este ca, daca nu gasesti ceva sa starnesti iar interesul partenerului se duce totul de rapa. Si da, stii doar ca noi suntem prieteni buni ( de treaba )
Apreciez sinceritatea absoluta de care dai dovada; este unul din motivele pentru care te citesc.
Poate ca ce ai scris vine sub semnul unei depresii astenice de toamna
Poate nu trebuie sa astepti ca toti fiorii aia de care iti este dor sa vina de la el.
Si Buna dimineata si tie !