In nenmarate randuri mi-am zis ca nu o sa ma mai indragostesc niciodata! Asta pana cand apare cineva care iti ravaseste viata si te face sa treci peste toate principiile de la care nu te abateai. Incerc sa-mi dau seama daca in capul meu nu este o dilema. Sau mai multe. Am cunoscut de curand pe cineva care mi-a placut din prima clipa, din toate punctele de vedere. Ne-am mutat impreuna si pe zi ce trece imi este tot mai draga aceasta persoana. Orice minune tine trei zile se zice.
Eu imi doresc ca minunea sa cat mai mult timp. O eternitate sunt constient ca nu… Sau poate nici nu doresc eternitatea, insa am nevoie de o perioada de liniste, o perioada in care pot sa simt ca sunt linistit si ca viata mea este intradevar frumoasa precum cred.
Cu Remus am ramas in relatii foarte bune, ne sunam, ne vedem cand se poate. Asta e un lucru bun. Are atatea calitati omul asta incat o sa-mi fie foarte greu sa rup orice legatura cu el si nici nu imi doresc asta.
Paquita o sa stea la el si din cand in cand la mine. Nu vreau sa o zapacesc pe biata catea. Acolo este casa ei, acolo a crescut.
Deocamdata nu voi lasa viitorul sa-mi strice linistea, voi infrunta orice cu ratiunea pe care sper ca o mai am.

“Probabil ca, daca intelegeam perfect, taceam si nu mai incercam rezolvarea de probabilitati in domeniul unei vieti armonioase. De parca rezultatul exact al unei probabilitati in matematica ar putea fi tot atat de incert ca si in cazul unei probabilitati in echilibrul sufletesc. As putea scrie mult despre “probabil”, asa cum, probabil, as putea scrie mult despre “indiferent”.

Liana esti minunata!