În Italia, criza financiară este simțită altfel decăt în Romania. Ieri am pățit o fază interesantă, la care am meditat puțin. Mi-am cumpărat din piață niște roșii. Eram puțin grăbit și nu am mai stat dupa restul de 10 cenți pe care trebuia să-l primesc de la vânzător.

I-am zis mulțumesc și am plecat. A început să strige după mine prin toată piața și de rușine m-am întors înapoi… credeam ca i-am dat omului mai puțin decăt trebuie, altfel nu-mi explicam de ce era așa de impacientat.
Mi-a dat cei 10 cenți rest, mi-a zâmbit frumos și am plecat.  Doamne îmi zic, atâta circ pentru zece centi.
Azi, o situație asemănatoare, dar de data asta o clientă aștepta 2 cenți rest la un magazin… Vânzătorul cauta ”păhărelul”  cu cenții, eu înjuram în gând și pe babă și cenți și poate și puțin nația dar mi-am zis să nu fiu măgar si să înjur doar pe cine trebuie.

Dacă înainte de javra asta de criză lucrurile stăteau cam la fel, azi este și mai jale aici.
În Italia valoarea de piața a unor companii importante precum Telecom Italia, Fiat, a scăzut într-un mod foarte dramatic, cu mult peste cinzeci de procente. Până și Berlusconi are averea mult mai mică, datorită crizei financiare și a acțiunilor cu prețuri diminuate.

În Arad de exemplu am simțit cel mai mult efectele… Marile firme și-au dat muncitorii afară pentru că nu mai aveau lucrări și chiar eu am fost concediat de la o instituție care nu mai avea cu ce să-și plătească angajații.
Este ”la modă” să avem două locuri de muncă. Eu îmi dau seama că fac o mie de chestii pentru ca să pot supraviețui, să nu îmi lipsească nimic și mai ales să dorm liniștit. Asta contează cel mai mult…

Italienii sunt foarte puturoși. Vor salarii mariiiiiii și dacă se poate nici să nu munceasca foarte mult.