Dincolo de mediatizarea facută asupra cazului Cozma, nu cred ca este cineva care să nu fie mișcat oarecum de drama acestei familii și moartea lui Marian.
O dramă în care familia Cozma și-a primit copilul acasă, într-un sicriu. Românul si-a exprimat solidaritatea cum a putut mai bine. Lacrimi, lumânări și durere în fiecare oraș prin care masina ce-l transporta pe Marian Cozma a trecut.
„Nu vă lăsaţi copiii să plece de lângă dumneavoastră” sunt cuvintele pe care tatăl le rostea de fiecarea dată când avea ocazia, cu o voce stinsă și fără nici o lacrimă în plus, față de râul de lacrimi scurs. Nici nu vreau sa-mi imaginez momentul în care un om nu mai are nici o lacrima, momentul în care nu mai are puterea necesară să plângă.
„Nu vă lăsaţi copiii să plece de lângă dumneavoastră” poate fi interpretat în multe feluri. Interpretarea mea se referă la indiferența autorităților cu privire la valorile din România. Oameni care au adus medalii, premii și titluri. Oameni care au ridicat imaginea României în lume.
Ce oferă statul român? Umilința și ignoranța, salarii de rahat. Străinii se mândresc cu valorile noastre. Reușim să aducem măndire străinilor, dar ei știu cum să se poarte cu un sportiv, cu un muncitor, cu un om… cu cineva care-i aduce succes.
Medici, ingineri, profesori… toți pleacă din țară pentru că sunt umiliți, pentru demnitatea le este călcată în picioare.
Nu vă lăsaţi copiii să plece de lângă dumneavoastră!
Tags: drame, Marian Cozma, social
Te felicit pentru articol. Ai perfecta dreptate. Romania este prea indiferenta la valoriei ei.
Romania sincer incearca… insa de parere sunt ca oamenii ce o conduc nu fac nimic in sensul asta. Oferim calatorii gratuite cu avionul demnitarilor, protocol astronomic pentru ei, luxul. Noi, cei de rand primim umilinta precum zici… Nu Romania este de vina, noi suntem.
Ai dreptate Dani. Si parca indiferenta asta ucide cel mai mult.
Oare tipul de la Targoviste despre care tocmai am scris pentru a-l sustine, mai are puterea sa refuze o eventuala plecare din Romania tinand cont de ceea ce a patit? Traim intr-o tara trista in care “orgasmul democratic” al autoritatiilor este intotdeauna “mimat”. Pacat ca pana si societatea civila la noi este doar o notiune teoretica.:(
E cutremurator si in acelsi timp trist. Avem o gramada de oameni valorsi de care ne batem joc in tara asta. Uneori port titulatura de roman ca pe un stigmat.
Mai e cu dus si intors tot ceea ce ai scris mai sus….vorbind din pdv-eul “ce face tara mea pentru mine” eu cred ca problema se pune altfel. ce poate face cealalta tara pentru tine? Hai sa ne legam de prieteni noi, nema familie, sa iei totul de la capat, sa dai peste alte cutume, un alt tip de viata care poate unora nu li se potriveste.
Eu am o familie ceva mai numeroasa printre care o verisoara ce s-a izbit de “tratamentul” aplicat strainilor si o sora ce s-a “izbit” de o lume ce ii vine manusa insa lucreaza tot cu romanasi de-ai nostri ce au ei grija sa ii faca viata un rahat. Pe de alta parte, altii s-au adaptat.
O gramada de prieteni au plecat sa isi incerce norocul pe meleaguri straine. Franta, Spania, Italia, oricare este mai buna decat Romania. Este grav daca prefera sa ramana acolo in asemenea circumstante economice, denigrati de ziare si priviti cu ura. Au ajuns sa se fereasca sa vorbeasca in romana ca sa nu fie luati la bataie pe strada si totusi raman acolo.
Ce se intampla e cu adevarat dramatic.
Orice plecare aduce si o ruptura, te desparti puternic de lumea din care ai plecat.
E mult cinism in afirmatia “You get what you pay for”, dar oarecum isi merita soarta cei care se gandesc doar la ei, si nu si la lumea care ii inconjoara.
Nu vreau sa critic-dar chiar nu ai gasit in tine decenta sa nu amesteci durerea unui parinte caruia i-a fost dat sa isi ingroape fiul cu scandalul acesta fara sfarsit legat de emigrantii romani? Din Romania pleaca cine vrea si pleaca cine poate. Nu te obliga nimeni sa pleci-o faci pentru ca vrei, vrei sa traiesti mai bine, vrei mai multi bani, vrei o educatie mai buna, vrei o viata mai buna pentru familia ta, etc. Iar statul, pe care il critici tu pentru ca nu ne tine acasa, statul suntem noi. Iti convine sau nu, absolut toti oamenii care conduc Romania sunt alesii nostrii, si sunt exact asa cum le permitem noi sa fie. In cuvintele acelui om nu era decat durere-nici politica, nici goana jurnalistului de doi bani cu sau fara diploma, dupa senzational. Pentru ca este natura umana, ca parintele sa doreasca sa isi protejeze copilul, si cum ar putea face acest lucru mai bine decat tinandu-l langa sine, oferindu-i totul, veghindu-l constant…Si multi realizeaza ca acest lucru este imposibil atunci cand realizeaza si ca al lor copil se descurca si singur. Insa tatal lui M. Cozma a realizat ca nu il poate apara, vazandu-l ucis. Iar tu ai luat farama aceasta de suferinta si ai suflat peste ea poleiala de duzina, cu clisee si greseli gramaticale sau de exprimare (in 4 paragrafe-3 greseli penibile:”mandire”, “stiu sa se poarte…cu cineva care-i aduce succes”, “pentru demnitatea le este”). Felicitari pentru un articol cu care tu nu ai niciun motiv sa te mandresti.
@oferta web design: stai usor! Macar ai citit tot articolul, sau doar ultimul paragraf?! Ai observat ca punctul de pornire era Marian Cozma, sportivul ucis? Cu ce si-a meritat el soarta?!
Nu vreau sa critic-dar chiar nu ai gasit in tine decenta sa nu amesteci durerea unui parinte caruia i-a fost dat sa isi ingroape fiul cu scandalul acesta fara sfarsit legat de emigrantii romani? Din Romania pleaca cine vrea si pleaca cine poate. Nu te obliga nimeni sa pleci-o faci pentru ca vrei, vrei sa traiesti mai bine, vrei mai multi bani, vrei o educatie mai buna, vrei o viata mai buna pentru familia ta, etc. Iar statul, pe care il critici tu pentru ca nu ne tine acasa, statul suntem noi. Iti convine sau nu, absolut toti oamenii care conduc Romania sunt alesii nostrii, si sunt exact asa cum le permitem noi sa fie. In cuvintele acelui om nu era decat durere-nici politica, nici goana jurnalistului de doi bani cu sau fara diploma, dupa senzational. Pentru ca este natura umana, ca parintele sa doreasca sa isi protejeze copilul, si cum ar putea face acest lucru mai bine decat tinandu-l langa sine, oferindu-i totul, veghindu-l constant…Si multi realizeaza ca acest lucru este imposibil atunci cand realizeaza si ca al lor copil se descurca si singur. Insa tatal lui M. Cozma a realizat ca nu il poate apara, vazandu-l ucis. Iar tu ai luat universul aceasta de suferinta si ai suflat peste el poleiala de duzina, cu clisee si greseli gramaticale sau de exprimare (in 4 paragrafe-3 greseli penibile:”mandire”, “stiu sa se poarte…cu cineva care-i aduce succes”, “pentru demnitatea le este”). Felicitari pentru un articol cu care tu nu ai niciun motiv sa te mandresti.
@oferta web design: stai usor! Macar ai citit tot articolul, sau doar ultimul paragraf?! Ai observat ca punctul de pornire era Marian Cozma, sportivul ucis? Cu ce si-a meritat el soarta?!