Archive for March, 2009

Azi

Monday, March 30th, 2009

La 25 de grade afară nu faci altceva decât să te bucuri. Sau să înjuri geaca groasă luată dimineață pe tine, în grabă spre serviciu… unde de altfel ai întârziat pentru că nenorocitul de ceas nu a știut anunța că ora a fost schimbată. Știu, asta se întâmpla 2 zile în urmă. Eu doar azi am setat ora la telefoane. Zilele astea au fost îngrozitoare!

Clienți mulți, pentru revistă am avut câteva interviuri de terminat și tot așa. Joi vin acasă o perioadă scurtă și abia aștept să dorm iarași pană la 14.00! Cu ochii în televizor, văd un caz mai deosebit. O vacă de italiancă începe să țipe pe stradă în miez de noapte pentru că a trecut pe lângă ea un barbat care vorbea la telefon, în românește! Și sună asta la poliție, să o ajute, că are o frică teribila și uite așa e pornit un scandal în toată regula. Românul nu o violase și nici nu avea intenția.

Practic se întorcea omul de la serviciu. Evident românul a facut plangere împotriva doamnei cu pricina și s-au tot judecat. Verdictul? Judecătorul a respins plângerea românului pe motiv că femeia era disperată, speriată si a acționat pe moment. Poate este de înteles cu atâtea crime și violuri, însă este clar vorba de discriminare indiferent de ce motive avea.

Ca și cum pleci în vacanță în Italia, te plimbi noaptea pe o străduță și vorbești la telefon cu măta care e disperată că nu se pricepe să-ti aibe grijă de acvariu sau alte jivine pe care le ai și te trezesti la un moment dat cu una care țipă ca din gură de șarpe, lângă tine, gata să-ți scoată ochii cu mânerul umbrelei. Desigur, am băgat în pizda măsii și pe doamnă și pe judecător. Am închis televizorul.

Atlassib o suge

Saturday, March 28th, 2009

Zilele trecute am trimis niște bani în țară prin serviciul de transfer rapid de bani  – MERIDIANA, pe care Atlassib îl oferă. Este exact sistemul Western Union.
Zis și făcut. Trimit câteva sute de euro, bani destinați restanțelor către anumite bănci unde am credite. Trebuiau achitate de urgență, altfel mă băgau aștia pe lista neagră a băncilor și foarte mulți ani nu mai am nici o credibilitate dacă doresc un nou credit.
Persoana însărcinată să ridice banii merge frumos la Atlassib în Arad. Cei de acolo zic că nu au bani, că încasările din ziua respectivă sunt puține, că au făcut doar plăți toată ziua și drept urmare să vină ”mâine”.
Merge ăsta ziua următoare, adică azi și o pizdă de acolo zice că nu au bani, că nu au facut vânzări, ca bla bla bla. Să vină luni la ora zece că atunci sigur au bani.
M-am enervat. Ținând cont că banii ”ajung” în câteva minute… este greu de acceptat atitudinea lor. Am de gănd sa-i dau în judecată. Oare se merită? Acum întrebare, dacă banii aia erau destinați unei înmormântari ce făceau aștia de acasă? stăteau cu mortul în casă pâna găseau domnii de la atlassib câteva sute de euro prin serate? Adică banii mei!

Yuppy

Friday, March 27th, 2009

Pentru că ne este dor unii de alții… ne-am mobilizat iarași și drept urmare sâmbătă 4 aprilie 2009 ne întâlnim la bârfe… Maddy cica are de recuperat o caciula de la mine, așa ca e tocmai bun momentul!   Tommy a promis ca ajunge,  pe Basty si Bebe ( Bebelusha asta papă ceaiul cu lingurița ) contăm … Marius și Mihai nu au scăpare… deci am umplut masa!  Mai rămâne de ce … apoi ca Nebu să-și pună fundul în mașină și parcă o vreau și pe Ramona alături… Apoi Adi aduce mere*  Mihnea… vedem noi!   În rest vă așteptăm pe toți!  ( Hi Caffe, piața Avram Iancu, Arad – ora 15.00 )

Saruta-ma si taci!

Thursday, March 26th, 2009
În antichitate bărbații se sărutau pe obraji în semn de salut, în timp ce supușii unui rege sărutau pământul din fața lui, în semn de respect, de supunere. Dacă odinioară sărutul reprezenta mai degrabă respectul și supunerea unei persoane, astăzi reprezinta un gest de iubire.

Nu întodeauna un sărut duce la sex. Este un gest romantic al unui cuplu, prin care își arată afecțiunea. îti mai amintești primul sarut? Primii fiori? Considerat factorul cheie într-o relatie, sărutul a fost definit în mai multe categorii.

Primul sarut este intodeauna excitant, pentru ca niciodata nu reusesti sa-ti dai seama ce va urma. Amintirile primului sarut raman intipărite in amintirile noastre pentru totdeauna. Dragostea a fost mereu exprimata prin sarutul cu limba. Nimic nu este mai plăcut si excitant decat sărutul persoanei iubite. Limba joaca un rol foarte important, confirma sentimentele dintre cei doi. Citeste continuarea

Insomnie

Thursday, March 26th, 2009

Sâmbăta merg la o nuntă… Mai mult din obligație.  Nunțile aici sunt foarte aiurea. Îmi amintesc ultima nuntă la care am fost în Italia m-am plictisit îngrozitor.  Îmi este dor de un chef românesc, cu mireasa furată si plimbată prin tot orașul, cu lautari ce-ți fac pe plac și multă bautură… singura ocazie în care beau fără bun simț.
Aici este foarte diferit. În general după slujba de la bierică, urmează masa la un restaurant alături de câteva persoane dragi si gata! Asta-i nunta!  Sunt foarte rare cazurile în care te distrezi cu adevărat.  Uneori lipsește cu desăvârșire până și un fotograf profesionist care să-ți imortalizeze cele mai frumoase momente ale vieții. Și toate neamurile de peste mări și țări, de la Poplaca… dar important este că trăiești intens acele momente.
Și totuși cel mai dulce moment este acela în care mănânci ca porcul minunățiile de prăjituri speciale. Migdaele glazurate sunt tipice pentru o nuntă italiană. Cică dacă la nunta ta împarți cu invitații aceste migdale, bunăstarea familiei o să fie mereu de partea ta.  ( Foto – Luci, cel mai bun fotograf nunta)

Dimineți cu ferestre deschise

Tuesday, March 24th, 2009

De câteva săptămâni belesc ochii la Big Brother, varianta italienilor. Inițial nu-mi plăcea… dar am descoperit atăta falsitate și ură din partea concurenților, încât acum mă uit cu interes.

Șcenele în care frustrații se ceartă îmi plac foarte mult. Apoi alea în care vreo puță si-o trage cu toata partea masculină din casă, apoi se ceartă în direct cu logodnicul care o așteaptă acasă, plin de coarne și cu femeia futută. Ce urât vorbesc!
Ca la fiecare emisiune mega-ultra-super  există câte un mascul care bagă în boală fetele concurente și bietele de ele ajung să-si împletească părul una alteia, ca de… o sulă ca asta nu mai găsesc ele în toată cizma.
Apoi imi plac persoanele alea care nu-ti inspira nimic. Si te rogi… te rogi la fiecare ediție ca respectiva persoană să iasă din BB pentru că pur și simplu nu-și hrănește pofta avidă de circ, de scandal, de bârfă ieftină. Ba la un moment dat mai dai și câteva sms-uri prin care votezi eliminarea respectivei persoane. Este drept, la un euro bucata nu-ți permiți, dar trei euro pentru ca să scapi de plictis nu e mult.
Îmi mai place partea în care prezentatoarea este foarte entuziasmată de ce se întâmplă în casă. E atât de falsă de-ți vine să stingi televizorul! Însă îți pare rău că în urmă cu 5 minute ai aruncat 3 euro pe mesaje și privești în continuare…

La italieni prezentatoarele tv sunt   frumoase si bătrâne, sau frumoase și de prin alte țări. Te uiți la câte o mamaie de 55 de ani că-ți vine să intri prin ecran… Bunăciune de bunăciune!   Au desigur o grămadă de operații la activ, însă nu asta contează! Vezi ce face un cuțit bine ascuțit și o plăsuță de bănuți?
Femeia tânără… aici e discutabil! Foarte puține fete frumoase. În general pe stradă ai impresia că esti pe un imaș, unde iarba este verde iar vacile pasc cu mare poftă. Brrrrrrrrrrrrrr

Gata, îmi este somn… Ufa, abia a început ziua! Ps – Ultimele zile pentru concurs! ( Foto – Photobucket)

Treaba multa

Monday, March 23rd, 2009

Zilele astea sunt atâta de prins cu ale mele încât nu prea am timp de scris.  Săptămâna viitoare vin în țară pentru a semna niște contracte, apoi fuga  în Italia. Uraaaaaaaaaa. Nebu … mă duci la aeroport?

Bietul Willy

Friday, March 20th, 2009

În blocul în care locuiesc zilele astea este jale mare. Aproape la fiecare etaj este cineva care suferă! Nici nu credeam că există atata răutate pe lumea asta și mai ales puține alternative pentru ca această suferință să fie oarecum curmată.

La etajul nostru Willy este cel care suferă! La ultimul etaj o cățea a intrat în călduri!!! Imaginează-ți tot blocul plin de câini care latră, urla și fac tot posibilul să treacă prin ușa apartamentului. Astăzi Willy este cel mai trist cățel din lume! ( Si desigur în următoarele doua săptămâni)

(more…)

Mie imi place Sadam!

Thursday, March 19th, 2009

Pentru prima dată în viața zic că Sadam este bun! Chiar foarte bun. L-am testat zile astea și îmi place! Este atât de… dulce!
Acum pe bune, zahărul Sadam l-am cumpărat mai mult de amuzament. Ca să vezi cât de mult contează numele unui produs!!!

Pierduti in lumea lor…

Thursday, March 19th, 2009

Timpul din păcate nu are limite. Nici o barieră nu stă în calea lui.
Poate astăzi, adulții fiind, realizăm de ce bunicii noștrii erau neputincioși în a ne ține în brațe sau nu erau la fel de spontani în ghidușii ca și noi.
Astăzi una din trei persoane în vârstă suferă de o boală care-i macină relativ existența. Din categoria acestei boli includem și boala Alzheimer. O boala care nu iartă și care din nefericire este din ce în ce mai frecventă în Romania. Bunica mea suferă de această boală. Nu doresc nimănui astfel de experiențe.
Alzheimer este o boală tipică batrâneții și afectează atât comportamentul cât și starea psihică. O boală necruțătoare care afectează creierul, iar ca efecte generale sunt incapacitatea de a vorbii și degradarea memoriei.
Alzheimer este una din bolile lente si apare cu mult inainte ca simptomele să fie sesizate. Medicația acestei boli o constitue în mare parte medicamentele antipsihotice care implicit tratează problemle psihice cu care această boală este asociată.
Totuși aceste medicamente și tratamente cresc riscul de moarte prematura în cazul bolnavilor de Alzheimer, pentru că au în componență substanțe ce favorizează problemele cardiovasculare.
Suplimentul de vitamina E și este foarte recomandat.
Prin răbdare și întelegere ajutăm foarte mult aceste persoane, este tratamentul care împreună cu medicația prescrisă de medicii specialiști luptăm împotriva acestei crunte boli.

Sfarsitul soricarilor

Tuesday, March 17th, 2009

Sună soneria… apare vecina! Eram ca de obicei în bucătarie. Învârteam de zor într-o tigaie plină de ficați și rinichi. Se face comodă după ce mă intreabă de zece ori daca îi permit să se așeze.  Mi-a adus un cadou. Am fost impresionat pe moment. Ne cunoaștem de prea puțin timp. Este un gest foarte frumos.
Nu știu prin ce manevre scoate de sub rochie o broșură. Era cadoul pentru mine, frumos tipărit de martorii lui Iehova. Denisa face ochii mari, presimte că voi bufnii în râs așa că-și ascunde capul după ușa. Întorc și eu capul, dar reușesc să îmi păstrez seriozitatea.
Deschide repede Biblia și-mi dă un pasaj sa-l citesc. Îngân ceva și fac pe plac bătrânei. Apoi ne zice că zilele sunt numărate, că vine sfârșitul lumii. ( Telepatic parcă îi zic Denisei în românește că zilele ei sunt numărate, nu ale noastre) Întoarcem capul ca și prima dată, acum totuși se simte că nu-mi pot abține râsul. Ies pe balcon o secundă, apoi revin după ce-mi promit să-mi păstrez cumpătul. Este prea de treabă vecina. Nu vrem să o jicnim.
Willy incepe sa-i miroase picioarele și chiar în momentul in care baba citea cu patos broșurile respective… incepe să i-o tragă, la picioare desigur, ca și cum baba ar fi ultima șoricară de pe pământ, ca și cum presimțea sfărșitul pe care vecina îl prevestea. Dar totuși câinii sunt daltoniști! Oare este singurul câine din lume care poate observa albastrul deschis, imprimat pe rochița vecinei? Întreb doar.
”Jenați” de situație ne cerem scuze pentru comportamentul lui Willy, e și el mic. Are aproape 5 ani! Iar bietul de mine promit solemn să citesc cu interes broșurica! Promit!

Despre viata la tara

Tuesday, March 17th, 2009

Julius Constantinescu

”Eu fug cu toporul după cocoş, tataie cu parul după mine.
- Mă, lasă cocoşul!, ţipă tataie, fluturînd parul deasupra capului.
Eu:
- Îl omor!
Cocoşul o zbugheşte pe după fîntînă, eu sar peste nişte tufe de mărar şi-i tai calea, să nu intre sub lemne. Ticălosul de cocoş îşi schimbă fulgerător direcţia şi încearcă să ajungă în vie. Dacă ajunge în vie, nu-l mai prind. Alerg spre vie cît mă ţin picioarele, cocoşul simte că nu sînt în spatele lui şi virează la stînga.

- Lasă cocoşul!, urlă tataie, şi aleargă gîfîind după mine. Uuu, nebunuleee!
N-am nici cea mai mică intenţie să-l las pe cocoş să-mi scape. Ocolesc hambarul după el şi aştept să-l încolţesc undeva, ca să-i pot crăpa capul cu toporul. Mamaie se frămîntă pe prispă:
- Iuli, lasă toporul, n-auzi?! Gicăăă! Lasă parul, Gicăăă!
Eu fug după cocoş, tataie după mine, mamaie după tataie. Cocoşul e cel mai sprinten dintre noi – e drept, e şi singurul pe care-l aleargă cineva cu toporul.” citește continuarea