Despre posesivitate s-au spus foarte multe. Cred că am citit de-a lungul vieții o grămadă de studii și articole despre acest subiect. Îmi amintesc de o prietenă care trebuia să meargă cu capul în jos pe stradă pentru că soțul era gelos dacă se uita… Acum întreb! Este interzis să te uiți? Sau mai sunt cazurile cu relațiile în care nu prea există încredere și trebuie justificată fiecare secundă a unei zile sau nopți. Sincer consider astea niște idioțenii și sunt convins că persoanele care fac așa ceva au probleme cu creierul. Altfel nu-mi explic!
De ce pornești la drum alături de o persoană în care nu ai încredere? Și mai ales de ce continui dacă consideri că persoana de lângă tine nu te merită? Poveștile astea de viața nu le-am înțeles niciodată și sincer să fiu nici nu cred că le voi înțelege vreodată.
Revenind la prietena respectivă, după un anumit timp și-a dat seama că soțul o însela, în tot acest timp în care posesivitatea și gelozia lui erau clar nejustificabile.
Am fost mereu de părere că într-o relație dacă nu există încredere, nu există nimic. Și nu mă refer la încrederea totală… ci la încrederea care ajută la bunul mers al unei relații.
Tags: dileme
Viaţa e un risc, măcar dacă nu ai încredere în persoana de lângă tine măcar trebuie să taci şi să mergi mai departe. Dacă o să o tot baţi la cap tot felul de nimicuri cu siguranţă vei distruge respectiva relaţie.
Oricum fără încredere, nu există relaţie.
Nu sunt neaparat riscuri Tommy! In momentul in care nu ai incredere in cel de langa tine si trebuie sa ”mergi” mereu cu capul in jos ce rost mai au toate? Merita sa ne sacrificam viata si ani din viata unor relatii fara nici un viitor?
Ba eu cred ca îți asumi și riscuri în momentul in care accepți toate astea
Probabil frica de singuratate face ca unii sa accepte continuarea unei relatii dezastruoase. De multe ori ne sfatuim prietenii sa nu permita, din partea persoanei iubite, lucruri pe care noi le acceptam in propria relatie, cu toate ca ne dor.
Iar relatiile in care mereu trebuie sa dai explicatii in legatura cu: ce faci?, unde esti?, cu cine esti? mi se par porcarii si pierdere de vreme. Daca nu ai incredere in mine, gaseste pe cineva in care sa ai. Omul de langa tine trebuie sa fie o oaza de liniste, pasiune, trebuie sa`ti dea energie si incredere in propriile forte, sa te sprijine atunci cand ai nevoie…in nici un caz sa fie o continua sursa de stress si nervi.
@Dragos foarte bine zis, bravo!
Fiecare om are un EU al sau care fara Libertate nu poate evolua, este ca o planta fara lumina,oamenii care vor sa aiba posesiune asupra unui suflet se inseala , sufletul se hraneste cu libertate si naste ,prietenie,incredere,iubire
La facultă, primul an primele săptămâni. Îmi cunosc colegele, vorbim, schimbăm impresii. Pe una o văd pe stradă, cu un tip. O salut, dar nu îmi răspunde. Mi-am spus că poate nu m-a recunoscut, că nu ne știm de mult, etc. A doua zi, la curs, mi-a spus ca pe stradă să nu o salut când e cu prietenul, că ăla e gelos și s-au certat pe chestia asta. Right…
Uneori, explicate in detaliu … le-ai intelege !
am patit si eu asa ceva asta vara. Dupa 2 saptamani i-am dat papucii.. scurt pe doi
hihi
Iubi ce-l am acuma e.. perfect. Am vorbit despre lucruri din astea inainte sa fim impreuna si am vazut ca are totusi mult mai multa minte decat altii.
Sunt cu el pe strada, ne tinem de mana si imi salut fostul prieten. Suntem la plimbare si vad un tip dragut si ii zic “uite ce ochii frumosi are asta” si chiar nu se supara pentru ca stie ca-l iubesc si avem incredere unul in celalalt.
Ceea ce povestesti tu e cea mai mare prostie intr-o relatie.
N-as accepta asa ceva, sa nu poti sa fi liber in preajma persoanei iubite mi se pare absurd.
[...] cum zice si Veve, e o [...]
Ei, acum depinde si de italieni, nu toti gandesc asa cum ai zis tu.
Eu am intalnit o familie foarte draguta, cu care puteai avea o conversatie foarte normala pe tema asta.