Unul din planurile mele

March 15th, 2009 scris de Daniel M.

Am devenit sălbatic.  Ieșirile nu mai sunt pasiunea mea. Prefer să stau toată ziua în casă, să-mi fumez liniștit țigările, să-mi beau cafeaua puțin amară înconjurat de cabluri, prize și adaptoare pentru carduri.  Din câte îmi dau seama ăsta e semn că mă ramolesc sau poate doar am mai îmbatrânit cu câțiva ani, fără să-mi dau seama.
Se zice că există o vârstă pentru toate, o anumită perioadă din viață dedicată fiecărei activități. Vârsta copilariei, a dragostei și a maturității, cu toate că maturitatea asta uneori refuză să vină și e bine pentru că reușim astfel să ne păstram tinerețea… întipărită în mintea noastră.
Mi-am propus să iubesc anul ăsta. Este unul dintre planurile mele ce nu le-am spus nimănui. Vreau să fiu narcisistul ce nu am fost niciodată. Vreau sa-mi iubesc defectele și cine-mi stă aproape.

…………………………………………………………………………….

Cu toţii avem nevoie de o zi care să ne salveze. O zi în care evenimentele să se aşeze şi întâmple într-o ordine atât de bizară şi anormală dar dând senzaţia de familiaritate încât sufletul nostru să renască. Şi nu trebuie să o căutăm sau să o cerem neapărat. Trebuie doar să ne-o dorim. E primăvara miracolelor şi sunt zilele de lună plină. Deci orice e posibil şi ziua fiecăruia cu puteri salvatoare poate începe şi surprinde azi mâine. Şi spre dupamiaza, când soarele se pregăteşte de un apus mai plictisit şi totuşi mai evident ca-n alte zile poţi gândi retrospectiv că ziua asta ţi-a dat tot cât ar putea o zi să-ţi dea. Că puterea şi entuziasmul simţit acuma sunt noi nouţe.

… zice fata asta pe blogul ei. Recunosc, citesc pe nerăsuflate ce scrie ea. Așa, într-un mod anonim, însă azi doresc să-i mulțumesc, pentru posturile din trecut pe care le recitesc de fiecare dată când am nevoie de ele și pentru cele proaspete, mereu în același stil, frumos colorate cu pasiune!

Tags:

10 Comentarii la “Unul din planurile mele”

  1. Oana says:

    Exact. Fiecare etapa este destinata unor activitati. Te-am adorat intodeauna pentru ca esti sensibil, rau, dulce, idiot in acelasi timp. Imi plac oamenii ce au o complexitate mai mare decat a mea. Dani, u are the best!

  2. Liz says:

    Iti multumesc. Face bine sa te vezi citat pe un alt blog… sau doar cineva sa-ti spuna lucruri frumoase despre stari date. Invidiosii condamna faze de genul asta… mie imi plac… si-un zambet si o vorba faina intotdeauna fac bine, altfel am fi niste morocanosi depresivi si pesimisti!
    Multumesc, Dani!

  3. Rimel says:

    Parcă mi-aş fi citit propriile gânduri, acelea cu ţigările, cafeua, statul în casă printre cabluri :)

  4. Anca says:

    chiar imi era dor de sensibilitatea ta specifica Dani
    @Liz scrie foarte frumos, mi-am aruncat ochii pe link, dar imi pare cam tristuța. cat despre cabluri si prize, cam toti barbatii sunteti asa

  5. doipedoi says:

    @Oana si Anca mulțumesc mult de tot.
    @Liz, bun venit in padure! ( Și ai dreptate)
    @Rimel bravo tată!

  6. dragos says:

    ” Se zice ca exista o varsta pentru toate”…ai dreptate, doar se zice asa.
    Nu sunt de acord ca sa imi fie impuse anumite standarde comportamentale datorita varstei sau ca viata mea sa fie impartita pe etape, doar pentru ca asa “trebuie” sau ca asa este “normal” :pana la x ani faci nunta, pana la x ani faci copii, pana la x ani te…etc. Daca vrei sa faci ceva, si poti sa faci, atunci fa acel lucru chiar daca asta inseamna sa te casatoresti la 70 de ani, sa fi tatic la 80 sau sa dansezi pe mese la 90 :P
    Si ” tigari, cafea, cabluri si prize”… /:) mai bine nu.
    Oricum vine vara si se face vreme de iesit :D

  7. Adrian O. says:

    Nu eşti sălbatic, ai doar o uşoară perioadă în care eşti antisocial. Dar trece :)

  8. doipedoi says:

    @Adrian asa crezi tu?!!!??

  9. Eu zic ca n-ai devenit salbatic, ci tocmai te pregatesti sa devii tatic. :)

    Responsabil, cuminte, la casa lui. :)

  10. Adrian O. says:

    “Ieșirile nu mai sunt pasiunea mea. Prefer să stau toată ziua în casă, să-mi fumez liniștit țigările, să-mi beau cafeaua puțin amară înconjurat de cabluri, prize și adaptoare pentru carduri” – cu privire la asta vroiam să spun că acum câtva timp mi s-a întâmplat și mie. Și că la mine a fost o ușoară și trecătoare perioadă în care am fost antisocial. Acuma, nu știu la tine, dar simptomele sunt asemanătoare. Poate că nu e așa, eu spun doar ce știu și eu din experiență. Nu vroiam să te superi :)

Scrie un raspuns