Îti mai amintesti pixurile astea? Nu stiu prin ce minune am mai gasit unul prin sertare… Oare se mai fabrica asa ceva?
Erau singurele pixuri care “durau” pentru ca erau clasice si nu le fura nimeni. La mine în clasa toata lumea colectiona pixuri si daca veneai la scoala cu un pix mai deosebit riscai sa ramâi fara el.
Apoi a venit generatia pixurilor curcubeu, alea ce scriai cu ele in mai multe culori…
Îmi amintesc de “ceasul cu melodii”. Era urât ca frasu’ daca stau bine sa ma gândesc, dar atunci eram invidios pe cine avea asa ceva. Dupa aia au aparut ceasurile cu calculator…
Dar pixurile cu gel :))
Mie imi placeu mult penarele. Aveam foarte multe. Mari, mici, colorate. Intr-o perioada coletionam doze de bere sau suc. Imi era plina camera de ele.
Apoi am facut primul meu robotel din pachetele de tigari ale tatei. Vai ce melancolie ma apuca. #:-S
@Tommy daaaa, insa vorbeam de perioada cand “astea cu gel” detineau doar cine avea neamuri in Germania.
@Oana oare exista casa in care nu a fost construit macar un robotel?
hai ca astea se gasesc inca:):D
ai dat o tura pe la denisa?:D
cele mai bune pixuri,ieftine si stiai mereu cand se consuma :))
De fabricat nu stiu, dar de gasit, la orice librarie si pe ici pe colo si la chioscurile de reviste.
amintiri din clasele primare, those were the days…
Imi aduc aminte ca aparusera niste pixuri in arc. Adica le puteai indoi in orice directie. Aveam unul. Colegii se intindeau pe jos ca ramele cand ma vedeau scriind cu el. De fapt, mi-l adusesera niste poloni, veniti sa vanda gume si papuci in bazar…
Tin minte ca si eu eram unul dintre cei care sterpeleam pixuri, dar din geseala , nu intentionat. Pixurile acelea in mai multe culori, albastru, rosu, verde, negru, erau cele mai penale. Erau urate, se bloca si timburusul ala pe care apesi, se incurcau arcurile inauntru, dar erau un “must have” al momentului. Acestea impreuna cu guma de sters cu diferite arome:)
@Oana, da, roboteii din pachete de tigari! Am si uitat de ei. Dupa care a urmat prima tigara.
De plictiseală în ore obişnuiam să ţin în gură/rod capătul pixului, adică partea aia albastră. Alea roase le lăsam acasă, lol.
Eu le furam si pe astea. Defapt in fiecare zi cand ajungeam la scoala ciordeam un pix si o foaie de hartie ca eu mergeam cu mainile in buzunar.
Mie imi placeau pixurile alea cu o barcuta care aluneca usor in jos si apoi intorceai pixul si iar cadea barca.
Dar guma de mestecat Gumela, cu “aroma” de banane, in care-ti rupea clar dintii v-o amintiti??? Luxul era guma tigareta adusa de prin Ungaria sau bilele colorate….
@Nevasta, rusine mie. nu stiu pixurile alea.
@Vera, viva guma tigareta!!!
Hai mai! cum nu stii pixurile alea: aveau in coada un gel si din cauza gravitatiei cadea barcuta sau la alte pixuri cadea rochia unei tipe sexi
da…cu pixuri din alea scriam la liceu pentru ca aveau mina groasa si scriau “suculent”, cum imi place mie.
de asemenea toate pixurile astea din clasa aveau “limba” aia cu care prinzi pixul la buzunar rupta, mestecata sau indoita.
Da,se mai gasesc..chiar am cateva pe langa mine..si acum sunt de cea mai proasta calitate