E spaima copiilor juliţi la genunchi şi săgeata albastră spre o altă lume a năpăstuiţilor pentru care până şi cea mai ordinară vodcă e scumpă, iar eticheta cu o asistentă medicală apetisantă i-a schimbat pe veci denumirea, ajungând alături de Adidas sau Xerox un brand generic. Primul brand generic românesc este alcoolul sanitar Mona, să fie într-un ceas bun, iată că am intrat şi noi în economia de piaţă! Şi suntem pe cai mari.
Din cauza preţurilor săltate de impozitul neruşinat aplicat băuturilor spirtoase şi nu în ultimul rând imbecilităţii, răutăţii şi corupţiei majorităţii politicienilor ce iată, de vreo douăzeci de ani fac bine doar pentru ei, devenim un popor de băutori de spirt.
Aşa cum de foame cauţi la început prin gunoaie cu ruşine, pentru ca apoi să le răscoleşti fără nici o jenă, şi atunci când îţi dă ghes fiara etilică mergi la ABC-ul de peste drum invocând dureri ce necesită o frecţie de urgenţă pentru ca peste un timp să povesteşti în gura mare experienţele bahice prin care treci de când te ocupi cu spirtul… Azi nu se mai vorbeşte în şoaptă despre Mona, ci din contră. Dacă în trecut lipovenii bărboşi ori maramureşenii aprigi ce se dedulceau c-un spirt în lipsă de altă tărie erau subiect de banc, azi amatorii de vise albastre sunt văzuţi la tot pasul.
Şi metoda de preparare anterevoluţionară s-a pierdut. De exemplu filtratul prin pâine nu se mai practică demult, iar reţeta tradiţională prin care un plic de ness, altul de suc şi cantitatea de apă egală cu cea de spirt se amestecau pentru a rezulta celebrul Spirtagan e dată uitării fiind considerată prea scumpă iar înduioşătoarele diminutive gen: spirtuţ, spirtache ori pălincuţa albastră sunt auzite din ce în ce mai rar fiindcă Mona şi-a pierdut de mult fecioria şi se serveşte pe sec ori puţin îndoită cu apă. citeste continuarea
Super tare
@Oana, pe cat de ‘”tare” pe atat de “tragic”
Desi am ras in hohote,am ras pentru ca asta este adevarul.In timp ce citeam in mintea mea derulau imagini cu fanii Mona.
Romania Comica
Imi amintesc cat de mult am urat`o pe “Mona” in perioada cand am lucrat la Selgros. Cand trebuia pusa la raft si mereu se crapau sticlele, nu erau bine prinse dopurile sau se spargeau in timpul transportului…si curgea peste tot, si te umpleai de porcaria asta de spirt, si nu mai scapai nici cum de miros, si te ustura nasul si ochii de la el…
Atunci ar fi fost bine daca veneau cei care`l beau, lingeau pe jos printre rafturi, faceau economie la bani si ma scapau si pe mine de grija datului cu mopu`
Nu cred că e sănătos să bei aşa ceva… Am auzit şi eu glume, dar nu credeam că se practică.
”maramureşenii aprigi ce se dedulceau c-un spirt ” – bună asta
Oamenii își mai făceau și ”pălincă de șubă” ori din pastă de dinți cu alcool. Cei săraci. Cei bogați aveau întotdeauna pălincă de mere ori de prune.
Of, celebra șubă :))
e super tare articolul, autorul e unul bebitu din ara,are o rubrica la un ziar local.sa documentat pt material cu toti spirtasii locului.il stiu, e tzaka” :))
@Davis, dap, il cunosc. Suntem colegi.
colegul tau a baut mona cu rotilla si cezar, pe cezar l-au gasit mort in cort a doua zi, s-a aprins alcoolul in el. De 1 mai 2007. erau asa de beti ca Bebitu a propus sa dea fooc la cort sa aiba cezar parte de un rug funerar ca la indieni si a plecat sa gaseasca lemne. Intre timp au chemat ceilalti salvarea si cezar a scapat de incinerare.nu era mort dar intrase in coma.a avut noroc ca nu a murit pe caldura aia.