Azi am tot discutat cu anumite persoane despre locuri de munca, depresii si interviurile la care merge omul in general in speranta unui loc de munca.

Era o vreme in care munceam cu spor in bucatarie. Mi-a placut la cratita si asta nu inseamana ca am fost (sau sunt) sub papuc… Dupa cativa ani in care am gatit italienilor ce le place lor mai bine, m-am intors in Romania si m-am angajat ajutor de bucatar la o firma de catering din orasul meu. A fost foarte frumos o perioada, pana cand au inceput sa nu plateasca salariile la timp. Am plecat de acolo si mi-am zis ca incepand cu urmatorul job, nu mai vreau halat alb veci pururi! Am inceput cu diverse joburi aiurea, de sezon, ce nu necesitau foarte multa munca.

Ca sa nu lungesc povestea prea mult, in cativa ani am reusit performanta de a administra editia online a unui ziar si poate experienta mult visata. Revista Tabu! Da! Sunt autor la Tabu!  Nu imi aduc aminte prea bine cum am ajuns acolo, important este ca se face un an de zile de colaborare, timp in care am cunoscut (chiar daca nu in persoana (multi) ) oameni minunati, dedicati meseriei de jurnalist si oarecum am invatat foarte multe de la acestia. (Cristina ofera aici cateva sfaturi. Sunt foarte utile tuturor!)

Azi imi dau seama ca nu am deloc timp liber. Muncesc cu spor si chiar daca sunt mai tot timpul obosit, fac ce-mi place!

Realizez ca doar perseverenta te ajuta in viata, te caleste si te ajuta ca de fiecare daca cand zici ca nu mai poti, sa reusesti! Dedic acest post Sabinei
Tu cititorule… faci ce-ti place? Sau esti nevoit?