Mai presus de statutul lui de politician sau de diplomat Cristian Diaconescu este om. Si poate aceasta conditie a lui explica aproape in totalitate gestul pe care l-a facut astazi, acela de a se retrage dintr-un partid in care a simtit gustul amar al infrangerii tocmai cand se afla pe o culme a recunoasterii.
Un proverb romanesc spune cam asa :”Să fii domn e o întâmplare, să fii om e-un lucru mare”, iar uneori chiar si noi uitam asta, dar li se poate intampla mai adesea politicienilor. S-au obisnuit cu automatismul, lupta pentru putere, ca au uitat sa mai fie oameni. Isi aduc aminte de asta cand intampina dificultati sau cand ajung in situatia in care o presupusa victorie se transforma intr-un esec trambitat.
In seara asta Cristian Diaconescu a declarat ca este profund dezamagit ca niciunul din colegii care i-au fost apropiati in urma cu putin timp nu l-au sunat sa il intrebe cum sta treaba, daca este adevarat ca a fost santajat sau sa ii spuna pur si simplu ca este inacceptabil ca intr-o tara democrata sa fi fost urmarit de serviciile secrete.
Amaraciunea i se simtea in glas, iar dezamagirea i se citea pe fata. Nu conteaza ce ai facut, cat de cunoscut sau celebru esti, atunci cand realizezi ca oamenii pe care ii credeai prieteni par total dezinteresati de soarta ta iti dai seama ca intr-un fel rostul existentei tale se destrama. Nu stiu cu exactitate daca in spatele acestei demisii se ascunde un interes, o oportunitate, dar daca judec din prisma sentimentelor umane nu pot decat sa spun ca il inteleg pe Cristian Diaconescu.
Si in momentul in care intelegi ca esti om, iar cei pe care credeai ca te poti baza in momentele grele au fost indiferenti la necazul tau, ba mai mult chiar au “fugit” departe ca sa nu fie si ei asociati cu el, iti faci o analiza interna. Si daca eram in locul lui facem la fel, plecam departe de oamenii care m-au dezamagit ca sa imi “ling” ranile si de ce nu orgoliul ranit. Cristian Diasconescu a plecat miercuri din PSD pentru ca si-a dat seama ca este om, iar oamenii au nevoie de sustinerea prietenilor. Sustinere care nu a venit, dar a fost asteptata si dorita din toata inima.
Tags: Cristian Diaconescu, opinii, Politic
La TV se zicea ca a fost santajat din interiorul partidului. Asta mie imi spune 2 lucruri:
1) Diaconescu e un om santajabil,
2) Colegii lui din PSD sunt niste mizerabili
@Sirg sau invers
1) Colegii lui din PSD sunt niste mizerabili
2) Diaconescu e un om santajabil,
Pentru un politician, sa renunte la candidatura la doar cateva ore de la anuntarea ei de la tribuna congresului, este o dovada de slabiciune extrema. Nu stiu motivele dar asemenea atitudine il descalifica pentru politica in orice post. Imi aduce aminte de Stolojan cand a fost propus prim-ministru
Este o decizie care nu este pe măsura omului pe care noi cel din fata televizoarelor in credeam.
Se pare ca cei care tot il catalogheaza in fel si chip pe Cristian Diaconescu n-au trait nici o mare dezamagire la viata lor.
Nu stiu cat de tare doare atunci cand esti dezamagit. Nu stiu ca acasta durere este si mai mare atunci cand dezamagirea vine din partea celor la care nici nu te-ai fi asteptat. Oamenii ca dl. Diaconescu, care nu mimeaza bunul simt (asa cum l-a mimat foarte bine dl. Geoana), nu-si gasesc locul in PSD. Din pacate mai sunt multi ca el si ma intreb ce mai cauta ei in acolo. De ce nu plecati oameni buni? De ce nu infiintati un alt partid de stanga care sa va reprezinte doctrinar, ideologic, etc.? Resurse umane aveti, motivatie aveti. Ce va mai trebuie, vointa si determinare? Haideti, faceti pasul asta odata. Suntem multi care-l asteapta sa rupeti odata pisica aia in doua!