O săptămână ne mai desparte până la Sfintele Sărbători de Paşti. Sărbători, care pe mulţi îi va prinde cu buzunarul gol, fără prea multe bucate pe masă şi dezamăgiţi de sistemul de la noi din ţară. Sindicatele au ieşit în stradă, pe la colţuri lumea vorbeşte cât de greu este, însă timpul trece în devafoarea omului de rând.
Pe zi ce trece, românii încep să o ducă din ce în ce mai rău. Pe feţele multora nu se mai poate citi bucuria de altădat, dinainte de sărbători, când tot omul se gândea cum să petreacă, când să-ţi invite rudele şi prietenii la masă, când să-şi planifice concediul. Acum lucrurile s-au schimbat, dacă te uiţi în jur observi că în loc de bucurie pe feţele oamenilor se citesc grijile, necajurile şi nesiguranţa zilei de mâine.
Românii abia au bani să cumpere de mâncare pentru familie. Vizitele de altădată s-au transormat în darea câtorva telefoane prin care urezi cele bune cunoscuţilor. Parcă nimic nu mai este ca înainte. Stresul şi gândul că nu reuşeşti din veniturile primite să îţi cumperi măcar stricul necesar îţi ia zâmbetul de pe faţă. Cu toate acestea, românul pare să nu se dea bătut şi luptă în continuare pentru un trai mai decent. Păcat este, însă că nu luptă toţi, ci doar o parte. Se vede clar, că nu tragem toţi la aceeaşi căruţă. Alţii aşteaptă totul de-a gata şi nu ridică un deget pentru a le fi mai bine. Mai scriam într-un articol anterior, că atunci ne va fi bine când vom lua atitudine şi când nu ne vom mai lăsa călcaţi în picioare de cei care ne conduc ţara.
Răbdarea noastră va avea o limită, va veni ziua când vom ieşi toţi în stradă şi când vom cere socoteală pentru traiul pe care îl ducem. Lucrăm de dimineaţa până seara, dar se pare că facem acest lucru doar pentru a supravieţui. Am ajuns să nu ne mai permitem un concediu, să nu mai putem să ne schimbăm garderoba la câteva luni, iar alţii mai rău să nu aibe bani de o pâine.
Purtăm şi noi vina noastră, deoarece nu am ştiut ca în urmă cu 20, imediat după Revoluţie, să ne impunem punctul de vedere. Să nu acceptăm să fim bătaia de joc a unora, care doresc să se îmbogăţească pe spatele nostru. Să nu acceptăm să fim conduşi, atât în instituţii de stat, cât şi în mediu privat de oameni incapabili, care nu au ce căuta acolo. De oamenni, care ştiu doar să dea ordine şi să îşi bage banii la ei în buzunar. De cei care nu apreciază pe cel de lângă el şi se gândesc doar cum să facă să moară capra vecinului. Trist…, însă destul de adevărat.
Până una alta nu ne rămâne decât credinţa şi speranţa că într-o zi va fi mai bine. Nu ne rămâne, decât, dacă tot intrăm în Săptămâna Patimilor să învăţăm să fim mai buni şi să ne gândim şi la aproapele nostru, deoarece va veni o zi când toţi vom da socoteală pentru faptele noastre. Până una alta, nici mine nu îmi rămâne decât să urez celor, care mâine de Florii îşi serbează onomastica, un călduros ,,La mulţi ani” şi un trai mai bun.

Tags: romania, saracie, social