„A fi actor nu este o etichetă, o diplomă pe care ţi-o lipeşti undeva la vedere…”

Cu Ştefan Statnic ne-am întâlnit în holul teatrului…  Absolvent al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii ,,Babeş Bólyai” Cluj-Napoca, secţia actorie română, clasa profesorului Bács Miklós, preparator Camelia Curuţiu, Stefan Statnic demonstrează că pasiunea nu are limite mai ales când este vorba de teatru.

Cum este Stefan Statnic, omul din spatele scenei?

Cred că sunt înainte de toate o persoană decentă şi mă străduiesc să rămân aşa. Mă simt încă tânăr şi cu poftă de joacă şi sper să rămân în această stare de gratzie cât mai mult cu putinţă. Îmi venerez prietenii şi mulţumesc providenţei pentru fiecare dintre ei. Detest răutatea în toate formele ei.

La ce vârstă ţi-ai dat seama că poţi să fii actor?

Cred că primele senzaţii legate de scena le-am avut pe la 8-9 ani la serbările şcolare la care recitam versuri. Atunci am cunoscut triunghiul magic format din 3 elemente esenţiale: public, actor şi imaginaţia ca mediu liant între primele 2. Oricât ar fi de greu de crezut, am intales sau mai bine zis am simţit acesta formula încă de atunci şi ca urmare am constatat că-mi place să fiu actor. Când mi-am dat seama că pot fi actor? Nu a existat un moment exact în care să mă fi convins irevocabil de faptul că pot fi actor şi sper că nu v-a exista niciodată. O anume doza de nesiguranţă, te ţine în priză şi pe vârfuri, te face mai vigilent şi mai aprig şi te fereşte de arogantă şi autosuficienţa. A fi actor nu este o etichetă, o diplomă pe care ţi-o lipeşti undeva la vedere şi apoi rămâne acolo spre veşnica ta fala şi mândrie. Sunt cu adevărat actor în momentele bune de pe scenă sau din faţa camerei de filmat şi doar atunci. În rest sunt doar un “călător” cu o destinaţie  pe care nu o cunosc dar de existenţa căreia sunt absolut convins.

În ce an şi în ce piesă ai debutat?

Consider că am debutat ca actor în 1992 într-un spectacol de teatru după piesa Cruciada copiilor de Lucian Blaga. Eram membru al unei trupe de teatru de amatori şi jucam umilul rol al unui străjer. Îmi amintesc şi acum cu emoţie de cât eram de fascinat şi cât de dedicat eram spectacolului şi trupei. Entuziasmul pe care l-am cunoscut atunci pentru “scena”, a rămas un standard pe care încerc să îl ating cu fiecare nouă ocazie de joc.

Cum  percepi potenţialul artistic şi care sunt rolurile care te reprezintă în totalitate?

Potenţialul artistic este probabil totalitatea însuşirilor pe care un artist le deţine şi care îi servesc la naşterea şi mediatizarea actului artistic.  Şansele ca un rol să mă reprezinte în totalitate sunt nule deoarece fiecare personaj este unicat la fel cum şi eu sunt unic.  Pe de altă parte cred că există puntzi între mine şi orice personaj, oricât ar fi de mari diferentzele dintre noi.

Teatrul este upgrade-ul literaturii?

Nicidecum! Literatura este o formă de expresie artistică de sine stătătoare şi este în multe privintze superioară teatrului. Asta în ideea în care nu există o artă supremă şi, ca urmare, fiecare modalitate artistică de expresie are anumite avantaje şi anumite lipsuri fatza de oricare alta. Şi e bine aşa, e frumos! Pe cine ar interesa o lume în care arta ar fi de un singur fel? Arta presupune libertate de exprimare; este poate singurul “teritoriu” în care suntem cu adevărat liberi.

Cât de mult au influenţat regizorii cariera ta de actor?

Destul de puţin. Sunt actor profesionist doar de 2 ani, aşa că nu am apucat să lucrez cu foarte mulţi regizori.

În ce moment profesional te afli? Gândeşti în perspectivă?

Luând în considerare situaţia artei în România de azi şi de asemenea drumul pe care eu l-am urmat până în prezent, cred că sunt într-un moment profesional destul de bun. Am jucat în câteva spectacole noi în această stagiune teatrală şi de curând am finalizat trei filme de scurt metraj în care am jucat trei personaje extrem de diferite. A fost un prilej bun de a experimenta actoria de film şi m-am cam îndrăgostit de Dânsa. Tot ca o activitate ce ţine de teatru, am lucrat cu o trupă de elevi de la liceul Vasile Goldis. Împreună  cu ei am pregătit un spectacol de teatru în limba engleză, spectacol cu care am participat la un festival internaţional de teatru în limba engleză în Belgia.  Perspectivele sunt insuficiente pentru un actor din arad aşa că mai mult muncesc în perspectiva decât gândesc în perspectivă. Adică muncesc cât de bine pot iar dacă merit, perspectivele vor deveni realitate, vor deveni oportunităţi. Iar dacă mai am şi un pic de noroc…

Dacă ai avea ocazia să dai timpul înapoi,  sunt lucruri  pe care ai vrea să le faci din nou  sau care ai vrea să nu se fi întâmplat deloc?

Da, uneori îmi doresc să retrăiesc anumite momente trecute, momentele luminoase. Atât.

Investeşti foarte mult în roluri, în proiectele în care eşti implicat. Care este satisfacţia ta cea mai mare?

Satisfacţia cea mai mare este jocul în sine – senzaţiile ce mă bântuie atunci când repet cu spor sau când simt că joc bine.

Te dedici în totalitate rolurilor?

Mă dedic cât pot de mult dar se poate întotdeauna mai mult şi mai bine.

Care este cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o, din punct de vedere profesional?

“Nimic nu e pe vorbitelea, totul e pe facutelea!”

Exista un rol pe care doreşti să îl interpretezi în mod deosebit?

Nu. Îmi doresc orice rol, mi le doresc pe toate!

Cum vezi viitorul teatrului Românesc?

Nu mă prea pricep la pronosticuri dar vor exista întotdeauna oameni care să vrea teatru, fie că vor să-l facă sau că vor să-l privească. Asta e suficient. Teatrul s-a născut odată cu partea noastră umană şi cu mult înaintea cuvintelor şi a banilor, şi nu poate fi dizolvat de niciun om şi de nicio criză. Există un Arlechino mic în fiecare dintre noi iar când Dansul e pus pe joacă, cei din jur îşi vor întoarce fetzele spre noi, vor privi şi vor reacţiona cu un zâmbet sau altceva.  La asta se reduce teatrul, asta e teatrul.

În ce spectacole te putem vedea?

Metamorfoza, Cântecul lebedei, Cenuşăreasa, Gunoierul, Turandot, Slugă la doi stăpâni.

Mulțumesc  pentru interviu!

(Daniel M.)

Tags: cultura, Interviu Doipedoi, Stefan Statnic