Acum o luna am participat la un concurs de Mister. Desigur nu am scris pe blog asta. Am iesit pe locul 4 si sunt multumit de prestatia mea, mai ales ca m-am pregatit intens doar doua luni.

Pentru un barbat care munceste 7 ore zilnic si vreo 7 noaptea, “antrenamentul” a fost incredibil de greu. Ba nu aveam chef, ba ajungeam prea obosit de la job… Si totusi burta nu se da jos foarte usor. Si ce naiba faci cand in ziua evenimentului prestezi cu piciorusele tale pe podium? O sugi! Burta!

Spre norocul meu am doar “inceput de burta” asa ca sunt intr-un fel norocos. Imi mai lipsesc 10 cm (din inaltime) si eram super multumit.

Acum dupa evenimentul cu pricina observ ca am prins gustul sportului si aproape zilnic alerg mult si sucesc greutatile cumparate din Kaufland. (am gasit unele de la 1 kg la 10 undeva sub 100 ron)

Perioada asta am prins gustul pieselor lui Robbie williams… aveam printr-un dulap un DVD cu minunatul concert de la Knebworth, unul dintre cele mai reusite dupa parerea mea. Merge bine pe ploaie muzica lui, sforaitul Maiei si Axn-ul lui Costi.  Un trio perfect pentru mine.

…

Avem de gand sa plecam din Arad. Poate perioada urmatoare, poate mai tarziu. Iubesc foarte mult orasul asta insa sunt extrem de obosit. Am lasat munca din Italia pentru o viata linistita in Romania, pentru o casuta mica si cateva labute canine prin curte, pentru liniste! Azi este totul o lupta pentru supravietuire, atata tot. Si jur pe rosu ca imi este dor de mine!

In rest … imi inec insomnia cu putina cafea buna, cu twitterul “la ureche” si telecomanda cu baterii pe duca! Recunosc, am putina scarba trecatoare, toata lumea are in gura acelasi cuvant: EUROVISION. Si ce fericire pe noi. Am uitat de pensii, de salarii, de salariile pe care inca nu le-am primit, de greve. In seara asta, Romania din mediul online este mai isterica cateva ore! Hai Twitter! Bravo Paula!!! Paulaaaaa! (oare e necesar sa caut prin istoric sa-mi aduc aminte cate persoane au ridicularizat piesa de pe locul 3? Da. Nu are rost!)

“Plecarile au fost o motivatie fundamentala, pentru mai multe milioane de romani. Am calatorit cativa ani intr-o frenezie vecina cu religiozitatea, pentru a-mi cunoaste si descoperi motivatiile intr-un timp despre care nu stiam nimic. Le-am aflat cu un ceas mai devreme decat majoritatea colegilor de generatie si m-am salvat profesional, muncind “ca în Occident”, cu patima, nu pentru castig, ci pentru a-mi redefini si măsura motivele de a munci. Diferenta a fost la adresa. N-am mai muncit pentru societate, doar pentru familie.” spunea Tudor Octavian intr-un text.  Si mare dreptate are!  Oare in Romania mai munceste cineva pentru tara? Cine?

…

Avem nevoie de motivatii! Cat de mici. Unele ce ne ajuta sa depasim momente critice.  Vezi perioada cand “treci pragul” si crezi ca schimbarea prefixului inseamna neaparat batranete, altele pentru a demonstra ca esti util,  ai personalitate si te diferentiezi putin de cei din jur. Fiecare ne credem speciali nu?  Sau poti participa la concursuri de mister/miss! De ce nu?

Tags: glossy