Cand am plecat in concediu eram aproape convins ca voi avea parte de cateva zile ingrozitoare. Toate cunostintele ne-au sfatuit ca statiunea Mamaia trebuie evitata  si noi parca am facut in ciuda lor. Ne-am dus la  Mamaia!   Dupa o calatorie infernala cu trenul, am ajuns in Constanta care in ultimii ani mo’ facut sa-mi placa.  Gara este foarte primitoare, la fel si personajele care musuna pe aici. Negrii ca taciunele sau albi ca varul. Dupa caz.

Abia ne-am dat jos din tren ca ne-au agasat mai multe bunicute, unele simpatice, altele cu un usor iz acrisor. Ofereau “cazare eftina” si ne aratau discrete o cheie ascunsa in podul palmei. La iesirea din gara taximetristii ne-am ginit si am primit diferite oferte mai mult sau mai putin atractive.  Ne duceau ieftin la Mamaia, dar minimul pornea de la 30 de ron.  Am multumit fiecarei oferte primite si ne-am indreptat catre statia de autobuz unde o calatorie pana in statiune costa 2 ron.

Hotel Tomis merita toata lauda din partea mea. Ne-am simtit foarte bine aici si in concediile viitoare jur pe rosu ca aleg Tomisul.  Inainte de a pleca prin tara am ‘rasfoit” putin internetul si am gasit diferite recenzii negative despre acest hotel. Spre bucuria mea erau toate nefondate si trag concluzia ca romanul este atat jalnic incat si la cele mai bune conditii, tot gasesc ei ceva de comentat.  Primul lucru ce mi-a atras atentia a fost curatenia.  Cameristele rulau fin ca niste furnicute. Totul se freca! Pereti, podea, geamuri, canapele… Camerele cochete, balcoane cu vedere spre mare. Am prins vreme buna!

Ne-am bronzat, am facut baie, ne-a prins ploaia pe mare ( ne-am dus in larg cu un vapor) si toate acestea alcatuiesc un concediu relaxant. Pe unde am mancat nu am avut mult de asteptat cu toate ca terasele si “chestiile cu mancare” erau pline mereu.  Am observat ca prezenta criza financiara a adus cu ea mai multa atentie acordata clientului si intr-o oarecare masura o calitate ridicata a serviciilor.  De exemplu la hotelul unde eram noi cazati, portiile de mancare erau atat de mari incat niciodata nu am putut manca tot din farfurie.  Aici mi-a placut cel mai mult salata dobrogeana. Am mancat zilnic asa ceva si nu m-am saturat.  Ca sa nu ziceti ca nu vin si cu chestii negative… Am mancat in cateva locuri ciorba de burta si nu mi-a placut.  Tind sa cred ca decat in Arad voi mai manca asa ciorba buna! Am zis! :)Una dintre cele mai frumoase momente a fost plimbarea pe mare cu salupa. Am avut ocazia de a vedea Mamaia altfel decat o vezi pasind prin nisip. Inchirierea unei salupe variaza de la 5 lei de persoana si pana la 200 de ron. Totul depinde ambarcatiune, numarul de persoane aflate la bord… Pentru 100 de lei poti sta linistit cu sotia/iubita/soacra in largul marii si ai alaturi doar echipajul, cu 5-10 ron te plimbi vreo 5 minute in larg alaturi de alti 10-20 de pasageri. Alegerea iti apartine. De pe plaja nu lipseste porumbul fiert si nici namolul ala ce se zice ca-i bun la oase. Personaje intunecate iti servesc si porumbul si namolul direct la la paturica, trebuie doar sa te increzi in ei si daca o faci ai mare tupeu.

Cu toate ca ne-am dus si la nudisti, nu am avut curajul de a sta foarte mult. Personaje mistice si lei de mare stau relaxati la soare, cu burti, sunci si nelipsita bere la 2 litri. Cate o doamna trecuta cu mult peste pensie “pluteste” usor pe nisipul fin, asa cum Dumnezu a lasat omul pe pamant. In pielea goala! Realizezi brusc ca totusi ai venit la relaxare si te indepartezi de locul cu pricina.  Celebra hamsie de la mare nu mai are asa impact ca acum multi ani. Probabil ca gastritele sunt la moda si lumea evita micii pestisori. Gogoasa infuriata a fost inlocuita cu colacul unguresc, foarte cautat. Am stat 20 de minute la coada sa-I iau jumatatii o minunatie de colac. Dar merita tot efortul.

Oamenii de pe palaja mi-au parut familisti. Tatal, mama si copilul. Atmosfera placuta si linistita. Am stat mai mult la plaja privata a hotelului si nu a trebuit sa-mi tin ochii prea mult pe lucruri. Erau paznici care faceau acest lucru pentru tine. Macar am scapat de una din griji.

Am fost uimit de numarul de persoane care isi incercau norocul la “cutiile cu ghiara” dupa vorba unei fetite ce privea neintelegand sistemul.  Vitrinele astea iti ofereau pentru 1 ron posibilitatea de a “agata” un obiect. Daca-l prindeai era al tau. Ursuletii din anii trecuti au fost inlocuiti de telefoane mobile, astfel erai tentat sa-ti risipesti banutii. Desigur nu castiga nimeni niciodata. Si aici constat ca treaba cu “speranta moare ultima” este adevarata, macar in cazul acesta. Dincolo de lipsa banilor, romanul merge la mare! A mers de mic si asa face si acum. Hotelurile sunt pline si iti dai seama de asta doar daca esti aici. Stirile si informatiile venite pe canalele media nu sunt intodeauna aproape de adevar.

Observ ca presa tinde spre dramatizare, asta vinde cel mai mult. Deci plaja bubuie de oameni. Din toate categoriile. Ai ce alege in functie de buzunar. Poti manca o pizza la “buza marii” sau te poti relaxa pe un fotoliu oferit pe o plaja privata acolo unde pretul unei racoritoare depaseste pretul unei cartele de reincarcare a telefonului mobil.

Romanul este seful propriului buzunar si asta se vede! Seara dupa ce toata ziua ai stat cu nasul in prosop si ai folosit cu succes portia de sare a Marii Negre, colinzi la pas statiunea care te indeamna la plimbari romantice sau nu! Terasele sunt pline pana la refuz si ai impresia ca peste tot se tine o nunta.  Poporul petrece pe ritmuri de samba, dance sau ritmuri celebre dintr-o perioada apusa.  Privind acest aspect, mamaia a ramas o batranica plina de nepotei si sunt convins ca multi ani isi va astepta “neamurile” cu bratele deschise. La lasarea intunericului dispare si criza financiara si bahus conduce, indiferent de prestatia localului, categoriile sociale sau culoarea pielii. Ca tot vorbeam de piele… nu am vazut foarte multi straini. Cu siguranta erau prezenti, insa discreti. Romanul tipa, injura, scuipa coji de seminte, imaginea clasica a poporului nostru.  Pe roman il recunosti usor “dupa vorba, dupa port” si asta este poate una din caracteristicile noastre. Ne facem remarcati oriunde suntem.

Am fost intrebat de ce nu am ales Costinesti, cu puternic renume de ‘statiunea tinerilor’ si nu m-am gandit foarte mult de ce… Mi-am dorit cateva zile relaxante, fara prea multa animatie, linistite, presarate cu mici momente de meditare in fata unui pahar cu bere, o plaja plina de scoici si apa galagioasa. Ma intorc in Arad cu forte proaspete, cu diferite amintiri pe care poate le voi “asterne” si aici pe blog. Am scris acest post pe trensi  la primul semnal “pe Digi” l-am publicat, probabil am mai mancat din litere, asa ca atunci cand ajung acasa il voi corecta…Cu iertare sa-mi fie!

Consider ca a fost una dintre cele mai reusite zile de nastere… La mare… cu toate ca mi-au lipsit prietenii si acel “La Multi Ani” spus face to face.

Daca vrei o vacanta linistita si fara prea multe griji, recomand cu caldura Eximtur. Ei s-au ocupat de rezervari ba chiar in ziua in care am ajuns ne-au sunat sa vada daca este totul ok, daca am ajuns cu bine si ne-au urat concediu placut.

Tags: calatorii, Concediu la Mamaia, vacanta