Cand lucrezi de foarte mult timp intr-un anumit loc, incepi sa indragesti locatia cu pricina, calculatoarele obosite si colegii cu care razi/te certi/muncesti.
Dincolo de munca mecanica pe care o faci, realizez ca un loc de munca care iti aduce satisfactii (nu materiale, ca na… e criza) care te fac sa uiti de multe probleme, macar perioada in care esti la serviciu.
Dupa doi ani de uzat acelasi scaun imi dau seama ca majoritatea colegilor imi sunt dragi, ca nu suport persoanele pe care ei, astia dragi, nu le suporta, ca suntem oarecum o mica familie “de 8 ore” si suntem fericiti.
Cu sotia sefului am o relatie mai speciala. Pur si simplu imi place tipa asta si de-o buna bucata de vreme o consider prietena. Nu ai cum sa nu iubesti o asemenea persoana si tind sa cred ca sentimentul este reciproc. Amu’ sa nu va sara gandul la prostii. Sotia sefului nu este deloc genul meu. Are mereu toane si trebuie sa fi o persoana foarte calma ca sa ai astfel de sotie. Mda, se potrivesc ei.
De I. v-am mai povestit. Este colega pe care o cunosc ca pe propria palma. Rade mereu, imi povesteste noile cuceriri si (uneori) barfim nesuferitii.
C. este genul de colega care imi spune mereu cand se dau banii! Ma suna saraca de fiecare data!
C. (tot C. da!) este fana MJ. Ne dispera cu starul ei,ba chiar face pe desteapta cu photoshoapa’ si realizeaza diverse trucaje cu MJ.
N. este colegul “direct” cu care lucrez cel mai mult. Este seful de la tehnoredactare si el imi pune diverse fisiere pe server si rezolvam impreuna problemele ivite. Tot el imi tine locul cand sunt plecat din oras, la fel cum va face la sfarsitul lunii cand plecam la mare. :))
Ca si concluzie, tare fain este sa ai colegi cu care te intelegi de minune! La voi cum este?
