Imi aduc amninte cum m-am simtit perioada in care eram suspectat de cancer. Nu cred ca am scris pe blog asta, am discutat doar cu cativa apropiati. Nu vreau sa povestesc prin ce treci in astfel de momente, la fel cum nu vreau sa-mi imaginez prin ce trece fratele lui Mihai!

“…e că frate-meu e grav bolnav. A fost în comă, şi-a revenit, trebuie operat în curând. Aşa cum se întâmplă de obicei, intervenţia nu se poate face în ţară şi costurile ei sunt mult prea mari pentru posibilităţile noastre.

Aş lua-o cu începutul, dar nu ştiu care ar trebui să fie ăla. Pentru mine unul, începutul a fost acum o săptămână când ajunsesem aproape de Feteşti, mai aveam un pic până la Vamă, şi a venit telefonul ăla oribil, pe care toţi îl aşteptăm fără să ne dăm seama, ăla care îţi spune că s-a întâmplat ceva foarte nasol. A trebuit să fac cale întoarsă, Bucureşti-Craiova-Timişoara.

Pentru cine nu-l cunoaşte pe frate-meu, probabil că începutul e altul. Vedeţi voi, frate-meu nu face parte din categoria asta a jigodiilor mai mari sau mai mici. El nu e ca mine, un nenorocit cu mustrări de conştiinţă. Nu. El e chiar un om de-ăla bun, care nu ar face rău nimănui, care parcă nici nu are nevoie măcar să creadă în Dumnezeu ca să ajungă în Rai.

Nici nu ştiu cum să vă explic, niciodată nu mi-au fost mai puţin la îndemână cuvintele.

…Se numeşte malformaţie arterio-venoasă şi este congenitală. Adică el nu are nicio vină. Vă explic şi eu cum am fost, la rându-mi, în stare să pricep: la intersecţia dintre venele şi artera respectivă, care ar trebui să fie un simplu T, se creează acest nod de vase de sânge care, fiind insuficient hrănite, devin slabe şi vulnerabile. Urmarea e că, la un moment dat, de cele mai mult ori între 10 şi 30 de ani, el cedează şi se produce o hemoragie cerebrală. Sângele inundă acel ventricul vizibil şi sufocă cerebelul. Intri în comă aproape imediat şi moartea poate surveni în câteva ore, dacă nu ai norocul pe care l-a avut frate-meu, de a se afla cu totul întâmplător într-un oraş mare şi cu doctori buni – Timişoara – şi de a fi imediat dus la Terapie Intensivă. “  citeste toata povestea si cu siguranta te va impresiona.  Mai departe faci ce simti. Cum poti!  Cristina trage un semnal de alarma, il fac si eu si speram!