Povestea muraturilor mele

August 14th, 2010 scris de Daniel M.

Zilele astea am avut mai mult timp liber si am pregatit pentru iarna muraturile. Am inceput cu castravetii pentru ca se gasesc din ce in ce mai rar prin piete. Ma refer la astia din gradinile taranilor.

Daca in anii trecuti v-am facut diferite pofte cu muraturile pe care le-am pregatit pentru iarna, azi vreau sa discutam despre muraturi si mai ales ce ma deranjeaza… ( Aici, prin 2008 v-am scris si cateva retete…)

Spun un NU clar muraturilor din comert daca am posibilitatea sa-mi pregatesc eu o “iarna acra” plina cu borcane minune…

Muraturi din comert?

- Toate au acelasi gust naspa. Si nu vreau sa trec peste rahaturile de chimicale ce insotesc continutul borcanului cu muraturi. Nu mai au farmec “acriturile” unguresti. Daca cu mult timp in urma le credeam cele mai bune, azi mi-am schimbat parerea! Nimic nu se compara cu “facute in casa” de tine, mama, bunica sau eu stiu ce gospodina fenomenala.

- Varza murata a ajuns vidata prin rafturile marilor magazine. Nu este produsa in tara. O importam de la mama naibii. Nu! Nu are gustul verzei murate cu care eu am crescut! Imi este dor de o targuiala cu taranca din piata, de capatinile de varza soase din butoaiele cu cercuri metalice, groase si usor ruginite, cu tulpinile alea de marar si bucati de sfecla rosie.

- Dispar muraturile romanesti? In magazinele de care vorbeam mai sus au aparut o sumedenie de produse “acre” si usor necunoscute. Strainezul acreste tot felul de chestii pe care le exporta. De la frunze de io stiu ce copac pana la diferite ciuperci. Totul se pune la otet si le achizitionam scump ca de… sunt straineze.

- Demult… Circulau povesti despre Tara Verzei, pliante cu locuri minunate unde iubitorul de muratura isi acrea la propriu si la figurat limba cu cele mai bune produse din domeniu. Se spune ca Bucovina a fost tara minunata a muraturilor!

Asa ca ritualul meu in apropierea fiecarei toamne este urmat cu sfintenie! August si septembrie sunt lunile in care am casa plina cu borcane,  chestii colorate si comestibile, vinete chinuite pe plita incinsa si sare “la sac” in cantitate industriala.

Sunt curios ce sansa dai muraturilor preparate acasa. Explica-mi in cuvinte cum arata camara ta iarna.  Vorbeste-mi despre rondele de morcovi cu care iti infrumseteti borcanele de castraveti, de ardeiul iute “bulgaresc” si galben, de buchetele conopidei si aspirina sucului de rosii.

Discutam cu fana numaurul 1 in Romania in materie de muraturi, Corina. Mi-a zis ca in piata a vorbit cu o tanti despre calitatea muraturilor si despre faptul ca nenorocitul (necesar ce-i drept) de clor din apa inmoaie muraturile si de aia gospodina se lasa pagubasa! Una dintre solutii este apa plata! Aia la 5l din comert! Sttttt… Ramane secret!

8 Comentarii la “Povestea muraturilor mele”

  1. F. says:

    Incredibil ce pofta mi-ai facut pe ardeiul bulgaresc!

  2. Topsy says:

    [...] This post was mentioned on Twitter [...]

  3. Mmmmm mâine iar mă duc să-mi iau nişte castraveţi muraţi de la tanti…

  4. Daniel M. says:

    @Corina :))
    @F. ardeiul bulgaresc e minunat!

  5. Anca says:

    Stau la bloc. Niciodata nu am avut o camara in adevaratul sens al cuvantului.
    Ai dreptate cu mauraturile din comert. Sunt departe de cele facute acasa.

  6. [...] Daniel Mitre, sau DoipeDoi, a fost primul blogger care l-am citit si cu siguranta cel care m-a inspirit la acea vreme sa creez propiul meu blog. Il citeam si citesc cu mare drag. Multumesc Dani! [...]

  7. cipoc says:

    eu am pus niste castraveciori pentru mancat acu intr`o sapt :D
    bineinteles nu din piata, ci din gradina mamei :D

  8. lilisor says:

    Măi, eu am alt secret: o tanti unguroaică ce pune nişte murături absolut delicioase. No, de la ea cumpărăm mereu murături: ceapă mică murată, porumb fraged murat, gogonele, ardei umpluţi cu varză roşie, sfeclă roşie, roşii umplute etc. Mmm, numai când mă gândesc la murăturile alea salivez de zor!
    Partea proastă pentru voi e că tanti vinde produsele numai în Oradea :))

Scrie un raspuns