11 Comentarii la “Gandeste-te bine”

1. Oana says:

   August 22, 2010 at 6:35 pm

   De familie nu scapam niciodata si nu tine de alegere.
2. Dannielph says:

   August 22, 2010 at 7:10 pm

   Nici mie nu imi pasa ce crede x sau y dar se pare ca la unii din familia mea le pasa.
   Intre timp am de ales daca plec la munca dincolo sau termin liceul. Sunt intre ciocan si nicovala deoarece de ambele am nevoie, de scoala ca trebe diploma si de munca ca trebe sa ma intretin si vreau sa imi iau masina.
3. Andrei says:

   August 22, 2010 at 7:30 pm

   Cand vine vorba de familie, alegerile sunt foarte grele. Depinde mult ce inseamana ea pentru tine.
   Si ca sa-ti raspund la intrebare, viata mea niciodata nu o sa fie aia pe care o visam cand eram mic.
4. Pitici says:

   August 22, 2010 at 7:35 pm

   Viata frumoasa mi-o face chiar familia mea. Nu concep viata departe de familie.
   Nu am fapte memorabile si nu cred ca sutn in stare pentru asa ceva.
5. Daniel M. says:

   August 22, 2010 at 7:45 pm

   @Oana tin sa te contrazic. Familia intradevar nu ti-o poti alege, dar te poti indeparta foarte repede daca consideri ca puri si simplu nu daci parte din ea. Suntem demult trecuti de anii in care erai alaturi de familie doar pentru ca asa era moda, asa ce cerea in societate sau etc.

   @Dannielph liceul este mai important decat “munca dincolo” chiar daca pare tentant. SCOALA este mai importanta decat orice si in cazul tau, liceul trebuie sa fie o prioritate! Spui ca ai nevoie de amandoua si oferi ca motivatie masina. Crezi ca masina este un motiv bun pentru a abandona scoala? Daca vrei sa te bat spune-mi. Nu voi avea rezerve! Succes!

   
   @Andrei conteaza mult familia si conteaza la fel de mult si ce te leaga de familie. Crestem cu doctrine si reguli facute de generatii, uneori le acceptam pentru ca asa am fost invatati ca este bine, alteori nu suntem de acord cu astea si ne punem o gramada de intrebari.

   
   @Pitici sunt fericit pentru tine. Cu timpul o sa-ti dai seama de momentele memorabile din viata ta.
6. Rodina says:

   August 22, 2010 at 9:06 pm

   Unei familii adevarate niciodata, niciunul din membri nu trebuie sa demonstreze ceva. Fiecare membru este luat asa cum este, pentru ceea ce este, fara a fi judecat. Fiecare membru este iubit si respectat, inteles si sprijinit. Asta este parerea mea despre familie, si spun asta in calitate de fiica, sora, mama a unui fiu de aproape 19 ani, matusa, verisoara etc. Tot asa fiecare membru care simte ca nu este acceptat asa cum este are liberul albitru si poate alege a ramane in acea familie sau nu. Oricare ar fi alegerile noastre in viata, si consecintele acestor alegeri sunt tot ale noastre. Deci nu ne ramane decat sa ni le asumam. Parerea mea este ca daca esti intr-o familie in care nu te simti acceptat asa cum esti ai doar doua variante. Ori accepti situatia si taci, deci nu te plangi, ori iesi afara din acea familie si accepti consecintele bune sau rele. Daca ego-ul nu este stapan pe tine si nu te saboteaza, intuitia iti va da de stire care este alegerea potrivita, bineanteles…pentru tine.
   Cat despre viata pe care mi-o doream in copilarie…cu tot ceea ce se intampla in viata mea, bun sau rau(eu le numesc pe toate simplu, experiente) e mult mai frumoasa, mai bogata de experiente(nu toate pozitive) care m-au ajutat sa cresc mult de tot din punct de vedere spiritual(a nu se intelege religios).
   Faptele memorabile sunt cele facute cu ocazia celor mai mari provocari ale vieti, momente in care am luat cele mai curajoase si nebunesti decizii si care aproape intotdeauna s-au dovedit a fi corecte. Aici ma refer la toate domeniile, familie, relatii, sanatate, etc.
7. Daniel M. says:

   August 22, 2010 at 9:10 pm

   @Rodina sunt foarte multumit de raspunsul tau! Multumesc!
8. Eva says:

   August 24, 2010 at 10:14 pm

   Eu cred ca intr-o zi e prea tarziu. Trebuie sa faci tot ce poti sa nu vina acea zi in viata ta. Si niciodata nu e prea devreme. Sa renunti la tot, daca asta simti. Inclusiv la familie. Din nefericire familia nu ne-o putem alege. Ma refer la toti. Din fericire putem alege pentru noi libertatea de a ramane in acea familie sau nu. Nimeni nu e in masura sa ne judece pentru alegerile noastre, pentru simplul motiv ca nu traiesc viata noastra, ci noi insine ne-o traim.
   Eu am facut parte dintr-o familie egoista, in care am crescut cu mult prea multa violenta si mult prea multa lipsa de afectiune. Inutil sa spun ca asta m-a marcat pentru tot restul vietii. Ani de zile am incercat in zadar sa fac ceva sa ma integrez, sa le castig respectul si dragostea in timp ce autoinvinovateam permanent. Am esuat lamentabil si in cele din urma am renuntat. Nu simt nici un regret, nici o pierdere. Mi-am dat seama ca se apropie ziua aceea cand va fi prea tarziu pentru mine. Si atunci am hotarat ca trebuie sa imi traiesc propria viata. Propiile alegeri, propriile vise, oricat de nebunesti ar parea altora. Am invatat sa respir, sa ma bucur de viata, fara sa ma simt vinovata pentru tot ce fac.
   Cred ca in viata fiecaruia dintre noi vine o clipa cand vedem adevarul limpede si clar ca o zi luminoasa de vara. O clipa in card suntem fata in fata cu noi insine si nu ne mai putem minti. Depinde doar de noi daca acea clipa o aruncam intr-un colt al sufletului sau o traim pentru tot restul vietii.
   In copilarie nu am avut cum sa visez la nimic. Pentru ca viata mea numai un basm nu era. Basmul il traiesc abia acum. Dar e unul real. Si e al meu, dar cel mai important e ca fac parte din el.
   Fapte memorabile sunt destule. De cele mai simple bucurii ale vietii pana la cele mai adanci si pline de neintelesuri pentru altii.
   Si trebuie sa recunosc ca fara prietenii mei adevarati nu as fi reusit sa traiesc nici jumatate din cate mi-au fost date frumoase in viata. Cat despre familie si ce spun altii…e doar praf in vantul pustiului, ca sa zic asa…
9. Daniel M. says:

   August 24, 2010 at 10:28 pm

   Eva am stiut intodeauna ca esti minunata. De la prima poza… Am mai zis acest lucru si il repet. Oamenii frumosi sufeteste au devenit asa suferind. Esti plina de optimism si asta este unul dintre cele mai importante pentru mine.
10. valeria says:

    August 25, 2010 at 5:59 am

    ce articol de indoctrinare cu chestiuni moralicesti … puah !
11. Eva says:

    August 26, 2010 at 1:52 pm

    Multumesc, Daniel!