Asta primavara locuiam intr-o garsoniera cu Maia din dotare si Soarele. Intr-o seara, trecut de 01.00, am avut inspiratia de a ma da jos din pat… Calc duios, fara nici o intentie de a disturba somnul celor care sforaiau (inca se mai intampla asta, in fiecare seara[chiar nu stiu ce pot face]si imi tot zic ca dupa atata timp trebuia sa imi intre in cap ca solutii nu am!) si aveam o intentie ferma de a face contact cu toaleta. Cand primul picior a atins podeaua (sincer sa fiu nu mai tin minte daca dreptul sau stangul) aproape ca am urlat. Podeaua era plina de apa si daca asta nu era suficient, apa era fierbinte! O legatura de la calorifer a cedat si formula chimica prin care 2 atomi de hidrogen sunt legati de un atom de oxigen, plutea in nesimtire in locuinta. Ce noroc ca stateam la parter.
Am alarmat populatia, s-au aprins lumini si am intins prin camera halatele de baie care recunosc, ne-au usurat munca si am sunat la un numar de telefon afisat pe scara blocului, cu tarif normal si mentiunea ca instalatorul isi schimbase reteaua de telefonie mobila de cativa ani, fara portabilitatea numerelor, o chestie aproape inexistenta pentru un biet instalator.
Intre timp camera acumula tot mai multa apa si eram intr-o stare atat de euforica/melancolica incat nu o pot descrie in cuvinte, fara a utiliza acele vorbe pe care le invatam pe la 3-4 ani. Da! Expresiile alea in care pomenesti mama imediat dupa aparatul reproducator, si rudele decedate, paradoxal, tot ale mamei!
Parca Dumnezeu mo’ pus sa mesteresc pe la calorifer(sau cine stie, poate nu El) si in momentul in care am atins cu gingasie respectiva teava, am ramas cu ea in mana si cu toata apa aia nenorocita si foarte fierbinte ce avea presiunea aproximativa furtunului cu care udam florile mamei cand eram (mai) mic.
Trec peste aceasta drama umeda si ajung la momentul in care instalatorul blocului a oprit caldura in tot imobilul. Apoi am chemat alt instalator (asta macar avea sculele necesare) ce a rezolvat problema si mo’ taxat exact cat aveam avansul de primit in urmatoarele zile si daca doar asta era principala problema… eram salvat!
Cateva ore am scos toata apa din casa. Cu galeti, cu prosoape si halate de bumbac, cu injuraturi (ale mele si ale vecinilor care nu prea au dormit noaprea aia) si mobila insirata pe tot palierul!
Mai mult de o saptamana calcam pe parchet ud, umflat, cu scurgeri albe si chestiuni dezgustatoare pe care refuz sa le aduc in discutie.
Acum sa-ti explic draga cititorule ca am nevoie iar de un instalator pentru nevoi urgente? Sau poate Ramona imi ofera alternative! Vad ca si ea este atat de fericita zilele astea!
Nu mai există un asemenea personaj…din păcate. Din experienţă ştiu că exista, eu l-am cunoscut, a venit pe 1 ianuarie, era înainte de concertul de la Viena şi un calorifer a găsit că e bine să înceapă să curgă. Rău de tot.
Dar s-a petrecut din lumea asta şi n-a avut cui să treacă meseria şi bunul simţ. All gone now.
Eu cunosteam pe unul Nelu. Nu stiu daca e nume “clasic” de instalator. Nelul asta a murit din pacate. Facea meseria asta cu drag si repara tot ce era de reparat prin casa.
Şi uite aşa s-au petrecut din lumea asta cei care se numeau Nelu. Au rămas doar cei care se numesc Dorel
Dorel da. Este dintr-o reclama cred.
aoleu… nu imi adu aminte de “noroacele” oferite de …parter (ma rog, et 1 cu scurgerea la mine in baie). Dupa cateva randuri de injuraturi care de care mai deocheate si nedemne de o lady am dat pentru numarul unui instalator. Bogdea prostea, nu am mai avut probleme. Sau cum s-ar zice: sa bat in lemn ca nu se stie niciodata!
Cristina sa nu iti explic ca veneau sobolanii si incercau sa-mi intre in casa prin scurgerea de la baie!
tocmai ma simt fericita ca am cunostiinte instalatori
Daniel esti caz fericit ….. la tine incercau sa intre …. la noi chiar au intrat si uite asa ne-am gasit o noua vocatie si mai exact lucram ca la deratizare, dar cu unelte mai neortodoxe… capcane din lemn ( o mica spanzuratoare) :)). “distractia” era maxima, stateam in pat cu urechile “ciulite” sa nu cumva sa pierdem momentul in care se declansa capcana
:)) Super
Daniel :)) Sandra stie povestea si isi aduce aminte cu “placere” de ea
@Carpediem o sa o intreb maine mai multe!