In orele de lucru, in orice teatru,  simti miros puternic de fard.  Nu contează că afara ploua sau soarele torid se etaseaza,  racoarea dulceaga a salilor si scenelor te indeamna sa consumi din dramele sau comediile amare, chiar si cand ora de incepere a reprezentatiei este gresita pe toate afisele. Treci peste toate daca astepti cortina!

Dimineata saloanele par somnambule.  Oamenii vorbesc in soapta exact ca intr-o operatie pe cord.  Si dintr-o data,  dincolo de cortina rsbufnesc replici cunoscute sau nu,  luminile reflectoarelor incinse si oamenii…

Ne-am intors de la spectacolul „K şi drumul spre castel” realizat dupa romanul Castel de Franz Kafka. Sala Teatrului Vechi din Arad a fost aproape plina si fiecare a plecat impresionat de prestatia tinerilor actori.

Intr-un decor minimal am regasit absurdul alternand cu o configuratie foarte realista a prezentului, a dialogului mut, un stapan al casteleului mai mult invizibil si expresiile gestuale ale primarului.

Universul lui Kafta este atat de credibil cand intelegi discursul scenic, concentratia de dans si boemul accent frantuzesc.

Foto: Silviu Cozma