Nu cred ca am vazut lume mai fericita decat la editia 2 Lecturi Urbane ce a avut loc pe durata sfarsitului de saptamana. Sambata ne-am adunat in Cafe Boeme,am rasfoit cateva carti, m-am incalzit cu un ceai fierbinte si am plecat acasa cu foarte multe carti…

In seara asta a fost organizata o petrecere speciala, concert muzica retro cu Cristi Bordas, Oana Togoe… Oamenii astia sunt speciali si mi-a facut placere sa-i ascult!

Si daca tot a fost Lecturi Urbane si mai ales Halloween… Cele mai frumoase costume au plecat acasa cu multe premii constand in (desigur) carti!  Bravo! (more…)

Despre el, istoric şi geografie, aici. Despre Galaţiul din mine am să vă vorbesc calm şi senin.

M-am născut aici şi în 30 de ani, locurile pe care le-am iubit de mică nu s-au schimbat. Şi sunt singurele pentru care m-aş întoarce oricând cu plăcere în oraşul meu. Oraşul tată cum îi spune Dina. Pentru mine oraşul casă. Fiecare stradă, colţ, parc e bântuit de amintirile mele, iubirile mele, primul sărut, o despărţire, o promisiune, o cerere în căsătorie, o escapadă sau o aventură. Am avut marele noroc să-i cunosc toate feţele. Copilăria mi-am petrecut-o într-un cartier aglomerat de blocuri turn, zgomotos şi viu cu familii numeroase, prieteni mulţi ce mi-au rămas pe viaţă. Blocuri de combinisti le spuneam pentru că părinţii noştrii lucrau în combinat şi noi alergam toată ziua cu cheia-n gât prin cartier. Până la patru jumătate când începeau părinţii să apăra. Toţi. Adolescenţa mi-am trăit-o în centru, în mansarda unei case vechi şi frumoase( casa bunicilor mei care e acum casa părinţilor) în vecinătatea cinema-urilor, parcurilor, muzeelor. Am adunat în mine atâtea locuri şi sentimente în oraşul ăsta şi poate e prima dată când le înşir efectiv  în scris. Sunt locuri speciale pentru mine şi dacă treceţi vreodată pe-acolo acordaţi-mi un gând sau o tresărire. Pentru că locul ăla aşa cum vi-l menţionez, face încă parte din mine. Strada Domnească veche şi parfumată, strada Brăilei ce străbate oraşul, parcul Eminescu, Grădina Publică, la trenuri, la vişini, faleza cu sălcii, faleza superioară, Dunărea, Turnul Televiziunii, la Elice, Libertatea, gara, tunelul. (more…)

Prietena Cristina Sabau “urla” zilele trecute ca vrea inregistrarea de la emisiunea in care a fost invitata, asa ca o sa-i pregatesc inregistrarea. Mi-am zis ca este ok ca si iubitorii de animale sa vada acest episod. Eu am invatat multe lucrui frumoase! Vizionare placuta!
(more…)

Mi se pare că timpul trece foarte repede. Ne lăsăm copleşiţi de probleme sau dacă reuşim să scoatem capul după ce scurtăm lista de necesităţi, dacă reuşim să facem în aşa fel să aducem calculele de la minus măcar la un zero lunar (lucru greu şi-aproape imposibil pentru români) ne aruncăm în stările de rău general din ştirile TV. Pe rând susţinem greve şi revendicări, aplaudăm mulţimea şi înjurăm autorităţile. Ne calmăm şi ne pregătim de o nouă săptămână de muncă cu gândul bun că-i ultima de luna asta şi ne luăm banii. Un gând ca o sclipire fericită-n ochi. Până i-avem în portofel sau card şi-ncepem să ne plătim viaţa. Jumate sau cât ne-ajunge. Şi iarăşi gânduri grele şi-ncruntare.  O săptămână la-nceput de iarnă răcim. Un virus sau o haină prea subţire şi iarăşi ne înclină balanţa financiară spre minus. Medicamente, şerveţele şi dropsuri mentolate. Bem ceaiuri calde şi strănutăm a necaz. Începe un noiembrie friguros. Ne pregătim de iarnă, ne bucurăm cu gândul la sărbători, ne sperie iar gândul la bani. Ne consolom din nou. Bine că avem de muncă. Deocamdată.

Ne lăsăm ameţiţi de grila apetisantă de programe de lenevit în canapea cu o telecomandă-n mână.  Dacă iarna asta insistă să bată recordul celei de anul trecut o să ne-ascundem zgribuliţi în noi, pe sub fulare şi căciuli şi-o să-ncercam o supravieţuire. Familia, prietenii şi iar televizorul. O să zâmbim că suntem sănătoşi şi ne-a ferit viaţa de unele mai grele de-atât.

În prima zi de primăvară o să zâmbim scurt în soare. Şi-apoi o să ne-ngrijoram de inundaţii. Şi trece martie cu flori şi mărtişoare mici. Şi trece aprilie dezmorţindu-ne şi brusc e luna mai. Şi am fi vrut să ne-amintim de anul ăsta numai de bine.

Eu am să-ncerc să îmi trăiesc viaţa ca şi cum nimic nu m-ar putea atinge. Nici grija banilor sau lipsa lor, nici ştirile catastrofale nici stratul mare de zăpadă anunţat. Vă sfătuiesc să faceţi la fel! De Halloween scobesc un bostan. De 1 decembrie mă bucur chiar şi ipocrit. De sărbători doar o crenguţă şi o ciocolată. Şi globurile vechi pe care le avem. Şi musai coji de portocală. Şi un vin fiert. Zăpada mare de-o veni o facem bulgări şi oameni mari din sfere albe cu zâmbete paradoxale. Aşa! Şi prima zi de primăvară o să păşim peste şuvoaiele ce ne inundă canalizările şi-o să cumpărăm/primim ghiocei şi zambile. Şi pregătim o ieşire la aer curat de Paşte. O felie de cozonac îndulceşte orice om. Şi când o să fie, a doua zi, luna mai, să respirăm sănătoşi şi cu o lista mare de bucurii mărunte-n buzunar, bifate!

Pentru ca exista si zile cand nu am foarte mult timp liber, nici macar pentru blog… Programez cate o reteta! Sper sa va placa. Este una dintre preferatele noaste!
-300g cascavaL
-100g unt sau margarina
-Sare/Piper

Pentru umplutura:
-500g branza dulce de vaca
-120g sunca
-½ ardei verde iute
-2 ardei rosu capia sau gras
-1 ardei galben gras

PREPARARE
Umplutura:
Taiem sunca si ardeii in cuburi mici, branza dulce se condimenteaza si se amesteca bine dupa care se adauga sunca si ardeii cubulete, amestecam totul pana devine o pasta omogena.
Pentru invelis: se da cascavalul pe razatoarea mica sau la masina,se adauga untul cuburi,se da gust de sare/piper apoi se framanta bine pana devine o pasta omogena.
Pe o folie de plastic se modeleaza din compozitia de mai sus un cilindru care apoi se intinde cu un sucitor o foaie dreptunghiulara cu o grosime de 5 mm.  Peste foaia intinsa se pune umplutura in asa fel incat sa fie toata acoperita  apoi se incepe rularea ajutandu-te de folie.  Se rasuceste usor, se strang usor capetele si se da la rece pentru aproximativ 3 ore.
Se taie in felii de max jumatate de centimetru grosime.