Nu stiu cum trebuie scris acest post. Voi scrie asa cum imi trec prin minte gandurile.
Fratele meu tocmai a fost parasit de sotie. Se practica asta la milioane de cupluri, deci nu e ceva deosebit.
Problema este urmatoarea. A lasat 3 copii in grija nimanui, undeva langa Paris. A plecat de acasa fara nici un cuvant, a “golit visteria” si nu mai stie nimeni nimic de ea. Problema este ca nu are cine avea grija de astia mici si am convocat de urgenta “consiliu de familie” … Respectva doamna nu este la prima figura de acest gen, a mai practicat “fuga” cu multi ani in urma cand erau pe la inceputul casniciei…
Dilema este urmatoarea. Mama spune ca nepotul cel mare (clasa 1) sa-l iau eu la Arad, sa mearga la scoala aici si sa locuiasca cu mine. Cei doi mai mici sa-i creasca ea… Nu am nici o notiune despre cresterea unui copil, dar imi pare si inuman ipoteza sa-mi las nepotii abandonati prin Paris sau io stiu, pe la o casa de copii. Stiu ca un copil schimba complet viata unei persoane. Oare avem puterea de a trece cu brio peste probleme? Am salvat de-a lungul timpului catei, pisici si tot felul de vietuitoare. O sa-mi fie greu sa imi salvez si familia? Orice sfat ma ajuta!
Eu nu inteleg unde este fratele tau in aceasta ecuatie.
@Matilda la serviciu. In momentul asta tati are grija de cei mici, insa doar o scurta perioada de timp.
Fratele tau nu poate avea grija de ei? De ce intreb? Pentru ca… copiii vor creste cel mai bine cu cineva apropiat, in acest caz tatal, eventual ajutat de mama voastra.
Oricum, sa dea Domnul sa le fie bine!
Si mami tau nu poate sa-i ia pe toti 3? Mi se pare dificil si pentru copii sa-i desparti si pentru tine sa-l cresti.
Nu se pune problema ca nu poate avea grija de ei, dar acum trebuie ajutat. Momentan insa noi cei apropiati trebuie sa luam masuri. Suntem multi, reusim (cred) sa o scoatem la capat. Dar oare este solutia cea mai buna? Aici vreau sa ajung…
@Matilda mama e bolnava si fara voia ei, batrana.
Ok, solutia ideala ar fi daca ar putea cineva sa se duca unde locuisc ei, langa Paris (eventual mama voastra?) si sa aiba grija de ei acolo. Ca sa ramana impreuna si ei si cu fratele tau.
1. Fratele sa faca bine sa divorteze.
2. Daca e cetatean francez, trebe sa apeleze sa serviciile sociale… mda nasol dar asta e.
3. Daca ai dubii, indoieli si inima grea. Nu te baga, vei face mai mult rau. Daca vrei cu adevarat sa ajuti, asculta de mama. Ea a crescut deja 2, stie mai bine.
Tu mereu ti-ai dorit un copil Dani. Nu o sa-ti strice cateva sapamani alaturi de nepotul tau. Nu se pune problema sa-l cresti toata viata, e o situatie intradevar aiurea si se va rezolva, dar nu-i lasati acolo! Acasa – insemnand familia lor, indiferent ca este vorba de unchi/bunica/etc – este cel mai bine in situatia de fata.
Aici este o lupta intre logica si suflet Dani… Si eu sunt in dilema acum :)) Pai… sa il iei la tine inseamna sa ai grija de un copil de 7-8 ani, care are nevoie de o gramada pe langa mancare…. caiete pentru scoala, haine, etc… ceea ce inseamna ca ai nevoie de mai multi bani, etc… Sa nu il iei la tine, inseamna sa intorci spatele familiei tale. Ceea ce nu e frumos, nici etic nici moral.
Eu zic sa incerci. Copilul are nevoie de cineva sa aiba grija de el si sa ii fie “mama” atunci cand ea nu e prezenta. Are nevoie de indrumare, daca tu crezi ca esti in stare sxa o faci si vrei sa o faci…e protectie si de dragoste. Si acuma serios vorbind, daca tu nu esti in stare sa ii dai afectiunea de care are nevoie, nimeni nu e. Ai crescut si ingrijit de-a lungul anilor diferite animale, ai avut grija poate si de copii lui altu’, acum e randul sa ajuti familia ta. Cheia e la tine!
D
Nu am de gand sa-ti spun cum iti schimba viata un copil. Pot sa iti spun partile negative (oarecum) din propria experienta: nu o sa mai iesiti seara. decat rar si asta cand gasesti baby sitter. scoala gratuita? forget it. scoala si gradinita m-au costat cam 1500 ron pana acum. din septembrie, nu de la inceput, da ? :)) va fi greu sa gasesti scoala care sa mai accepte copii. pentru ca e cam plin. Ideal al fi o scoala cu after school sau (cum e al meu) step by step. si cantina.
va trebui sa fiti foarte atenti la copil la inceput, sa se adapteze, sa nu se inchida in el, e o varsta critica, multe din ce i se intampla acum ii raman in suflet si e perioada aceea cand inteleg primele dureri dar nu stiu sa se apere de ele si raman cicatrici adanci. stiti si voi ca responsabilitatea e mare. e si frumos. cand vezi un copil fericit numai pentru ca tu esti langa el… hmmm nu se poate descrie.
Sincer, imi pare rau ca o familie ajunge sa treaca prin asa ceva. Nu o inteleg pe mama copiilor… pot sa inteleg o aventura, ca nu mai iubesti, ca nu va mai intelegeti. Se intampla. Dar abandonul copiilor, asta nu voi putea intelege niciodata. Na, nu e treaba mea de ce sau ce e (sau nu e) in mintea ei. Dar copiii nu sunt vinovati. Si nu ar trebui sa sufere. Va admir pentru ceea ca vreti sa faceti. Am spus o parte din chestiile rele pentru ca toata lumea de obicei iti spune cat de frumos e sa ai un copil. doi. trei. 10. Da, e frumos. E minunat. Sentimentele acelea nu le poti avea altfel decat avand grija de un copil. Pentru ca ei iubesc pur. Inca. Fara interes. Dar e si greu. E si obositor. Uneori mie imi vine sa urlu. Dar trece
Breathe in, breathe out uhhhmmmm uhhhhmmmmm zen :)))
pff ce m-am lungit. Succes. Eu zic ca o sa va descurcati
Orice ti-ar spune cei din jur, dincolo de tot si de toate, tu vei fi cel care va trece prin toate astea, in tine va trebui sa gasesti raspunsul la intrebarea daca sa devii sau nu, parinte peste noapte. Fa ceea ce simti! Nu va fi usor, e un lucru extrem de serios dar eu cred ca vei face fata. Dupa cum simt ca esti construit sufleteste, sunt convinsa ca o sa ai grija de nepotul tau si-o sa faceti o echipa buna si frumoasa! Curaj! Iti tin pumnii!
AdyAnkh draga mea, noi oricum nu iesim decat foarte rar… Problema este ca lucram amandoi foarte mult. Petrecem doarte putin timp acasa.
Va multumesc pentru sfaturi. Incerc sa adun de la fiecare cate un gand si sunt convins ca o vom scoate la capat, intr-un sens bun, la un moment dat.
Eu zic sa nu te bagi. Nu e treaba ta. Vrei sa-ti complici si mai mult viata? Un copil iti schimba total viata! Fiecare sa gaseasca solutii pentru problemele lor.
Dani, nu pot sa zic decat atat: la cat munciti amandoi, nu vei avea timp pentru el. E o varsta critica si sa devii parinte peste noapte e de chiar socant.
In locul tau, eu nu m-as lega la cap.
Tot respectul ca vrei sa ajuti.
Deseori, copiii sunt cei pentru care se cheltuie cel mai mult intr-o familie, deoarece au nevoie de mancare, hainute, educatie si alte lucruri esentiale.
Educatia copilului este inca una din pricipalele griji ale parintilor. Copilul va merge la gradinita, apoi la scoala si in ambele situatii parintii vor trebui sa faca fata chetuielilor: uniforme, rechizite, activitati extracuriculare etc.
Indiferent cat de mult ti la nepotul/ nepotii tai, nu o sa-l privesti niciodata ca pe un copil al tau. Este greu. Nu ai nici o notiune despre cresterea unui copil. Nu mi-o lua in nume de rau. Esti pregatit sa renunti la multe, uneori sa-ti schimbi seriviciu pentru a-ti ajuta familia?
Daca esti sigur ca poti sustine un copil abandonat atat din punct de vedere financiar, cat si moral (asta include si cuvantul “sufleteste”)… atunci da-i inainte!
Factorul timp e problematic, dar cu putina intelegere din partea mai multor parti (incluzand sefa ta, as zice), atunci cred ca se rezolva mai usor decat ai crede…
Zic si eu. Dar tu fa ce stii mai bine.
Intradevar situatia este destul de aiurea dar :@Cristina tin sa spun ca nu ai dreptate… Oare tu ti-ai lasa pe cineva din familie fara nici un sprijin???Mai ales intr-o situatie de genul? Este drept ca poate deveni socant dar totusi timp se va gasi pentru a face fata pentru toate.
Dragilor sunt constient ca ingrijirea unui copil nu este un lucru usor. Sunt constient aproape de toate problemele mentionate de voi mai sus. Dar sa intorc spatele familei mele pe motiv ca “Nu sunt in stare” “Este greu” ” Nu ma descurc” … @Alin spune-mi ca nu ti-ai ajuta familia in astfel de cazuri. Si rog si pe Cristina sa-mi raspunda la intrebare.
Oricum. Este vorba de o perioada nu? Nu devin tatic peste noapte. Poate doamna revine la sentimente mai bune si se intoarce la familie. Pana atunci ce fac? Sa-mi pun doar intrebari si raman cu speranta ca se va intoarce sau trebuie sa-i ajut, chiar daca asta inseamna mult prea multe atributii? Nu cred ca il pot sustine financiar singur, insa mai este tatal lui care lucreaza, mama care ma poate ajuta. Nu vad “diavolul” atat de negru daca “risc” – din contra. Am sa ma simt toata viata un gunoi pentru ca nu i-am ajutat!
“Poate doamna revine la sentimente mai bune si se intoarce la familie.”
sper ca nici fratele tau nici restul familiei nu se bazeaza pe asta. daca femeia a mai si fugit inainte e clar ce gen de om e, doar nu are de gand sa se impace cu ea daca ea va reveni.
sfaturi nu am, faci ce crezi, bafta!
@Alin nu ai pic de suflet?
Nu cred ca sunt in masura sa-ti ofer sfaturi. Esti o persoana buna si daca e pentru o perioada, nu cred ca nu esti in stare. Oricum. Este mult mai bine decat oricare alta solutie.
Multi parinti gasesc, de asemeni, folositor citirea de carti si articole din reviste despre parenting-ul adecvat.
Cresterea unui copil este considerata una din cele mai dificile responsabilitati ale adultului.
Si daca nu esti parinte ce? Cine iti interzice dreptul de a deveni parinte?
Asa cum a precizat cineva mai sus, nu cred ca e nimeni in masura sa iti ofere sfaturi ( poate doar cineva care a mai fost in situatia asta.. ?! ), insa eu pot sa iti pun niste intrebari :
1. Crezi ca iti vei putea imparti timpul astfel incat sa acorzi atentie unui copil ?
2. Esti constient de faptul ca va trebui sa renunti la niste oportunitati ( cariera, fun, etc ) pentru a avea grija de el ?
3. Esti pregatit sa accepti faptul ca la un moment dat va deveni greu sa te detasezi ? ( cand se va intoarce la tatal lui ).
*** On the other hand, ar fi fratele tau capabil sa o primeasca pe “mama” inapoi ? Poate un divort “mic” si cererea unei pensii alimentare ar trebui sa-l ajute pe fratele tau dpdv financiar.
Cat despre oamenii care fura de acasa si isi parasesc familia…. greu de formulat o parere
Copiii de când sunt în Franța? Sunt născuți acolo?! Dacă sunt născuți acolo, autoritățile franceze se vor ocupa de ei. Întreb de când sunt născuți în Franța, pentru că nu știu cât de bine știu românește, pentru a-i integra aici în sistemul nostru de școlit.
Apoi, dacă vine aici, programul tău se va mula pe programul lui și nu invers. Altă chestie care trebuie ținut cont, se referă la viața ta, de care copilul poate nu este chiar conștient și s-ar putea să apară niște întrebări și acolo. În mod normal, frații ar trebui reuniți după o vreme, după ce trece criza.
Plec la un chef, dacă îmi mai vin idei mai scriu apoi. Când se ia decizia?!
Daca e numai pentru o perioada eu zic sa incerci. La urma urmei, e familia ta si pe langa asta nu e prea frumos sa intorci spatele unui om care la momentul asta are nevoie de ajutor.
Stiu ca egoismul in ziua de azi e in floare (fiecare ptr el) dar sper sa nu faci si tu la fel (si nu cred ca o vei face).
Incerci ptr o perioada si vezi cum merge…acum, nici fratele tau nu ar trebui sa abuzeze de bunatate (adica sa se bazeze pe tine si altii ca-i vor creste copii pana ajung mari).
Eu am crescut 3 frati de la nastere pana la o varsta destul de mare…dar eu eram fratele cel mai mare si nu mergeam decat la scoala (nu si la munca).
Octi sunt nascuti aici. Decizia… saptamana viitoare.
Bună seara, n-am avut timp să scriu câteva cuvinte(în asemenea cazuri nu e comentariu, e un text)
Opţiunea este foarte serioasă, ştiu că nu spun nimic nou. Presupune mult timp alocat copilului, presupune mult tact, pentru că întrebările vor curge fluviu, presupune multă delicateţe în a răspunde la întrebări extrem de dificile.
Copiii au o cruzime aparte sunt specialişti în a învârti cuţitul în rană şi nu cred că băieţelul va fi scutit de ironiile muşcătoare ale colegilor de clasă. La asta cred că trebuie să te gândeşti şi nu neapărat la timpul pe care trebuie să-l petreci împreună cu el.
“Am salvat de-a lungul timpului catei, pisici si tot felul de vietuitoare”
Aşa e Dani, dar un animăluţ nu necesită atenţie la partea psihologică a lucrurilor. El nu va întreba niciodată unde e mama sau de ce l-a părăsit sau de ce copiii spun că el n-are mamă…şi lista poate continua. Se întâmplă în viaţa reală nu numai în filme.
Dacă eşti pregătit să răspunzi la şirul acesta de întrebări, atunci poţi să faci pasul.
Mult curaj!
este putin dramatizata chestia. Daca e vorba de o saptamana, doua , o luna … de ce sa nu ajuti? Ajuti un om de pe strada, cum sa nu itii ajuti familia? Frateletau va gasi o solutie pentru familia lui. Ajuta-l acum cand are nevoie de tine. Pe viitor se gasesc ele solustiile! Mult succes!
Eu nu vreau sa dau sfaturi.. dar pot sa iti spun din proprie experienta ca nu ati face foarte bine daca ati despartii copiii…pentru o saptamana, 2 e ok, dar sa traiasca separat o perioada mai lunga, 2 copii intr-o parte si unul in alta parte nu. se rupe oarecum legatura, iar cel ce va fi singur va fi mereu afectat si se va considera dat la o parte, marginalizat. Va fi greu sa il faceti sa inteleaga pe ce criterii ati ales ca el sa fie singur, si probabil, la revenirea in familie va fi mai avantajat, pe baza faptului ca a fost singur saracu`… poate ma insel, dar repet, in experienta mea, asa s-a intamplat…
Fratele tau sa cantareasca cum e cu serviciul, cum isi permite sa isi faca timp, si sa ia o decizie…poate ca mama ta l-ar ajuta daca s-ar duce ea la el…
dar daca povestea o sa tina mult timp, o sa fiti toti obositi si surmenati ca nu puteti face mai mult, copii derutati,iar fratele tau stresat si epuizat.
Multa bafta in gasirea solutiilor optime.
Care a fost prima pornire?
uf, n-am citit toate comentariile, asa ca s-ar putea sa ma repet.
Eu cred ca e DOAR datoria tatalui sa aiba grija de copii in situatia asta. Ce facea daca nu avea o familie mare? Nu zic ca familia n-ar trebui sa-l ajute, da’ nu cred ca e bine pentru copii sa fie despartiti nici intre ei, nici de tata. Daca mama a plecat si il luati si de langa tata, va cam jucati cu mintea lor si cu reperele in viata.
Daca tatal nu e in stare sa aiba grija de ei, cand vor creste mari s-ar putea sa ii reproseze asta.
Parca a sugerat cineva mai sus sa mearga mama voastra acolo. Ar fi bine. cel putin pentru cateva luni sau catva timp, pana se acomodeaza tatal.
E delicat, dar nu confunda ajutorul cu preluarea sarcinilor. Orice ai face, gandeste-te la cei mici si la cum vor vedea ei toata treaba asta in viitor si cum se vor rasfrange actele voastre (ale tuturor) de acuma asupra lor.
Bafta!
* sa repet ce au zis altii, nu sa ma repet pe mine.
eu cred ca te vei descurca, mie imi e de nepotul tau daca se va adapta in Romania si la Arad fara parinti.
Nu-l lasa. Este de datoria tatalui intradevar, daca el este inconstient, macr voi astia din romania ajutati pruncii aia sa treaca cu brio peste problema. Poate fi o vacanta mai lunga, nu mai dramatizati atata. Nu devine tatic peste noapte. Isi ajuta fratele intr-o perioada delicata si efectiv are grija de nepotelul lui o perioada. Ce e asa greu?
Dupa cum te cunosc, eu zic sa nu te bagi.
Dani, sincer am stat mult pe ganduri pana sa iti scriu si asta pentru ca nu te cunosc ca sa stiu ce fel de caracter ai, din cate am inteles mai sus esti un om cu inima mare si puternic…Eu am sa iti spun ca in viata mea am trecut prin ceva asemanator, de fapt parintii mei au fost pusi intr-o situatie simile cu a ta…Nepoata nu a fost parasita, doar ca facea parte dintr-o familie fff dezbinata si asa ea s-a pierdut pe drumul vieti.Parintii au observat ceea ce se intampla si au dus-o in Arad (familia fiind de la tara) si au sustinut-o (fizic, psihic, moral, sufleteste….cum vrei), asa ca ea a eusit sa termine o scoala.Tin sa iti spun ca a fost fff greu, s-au ocupat de ea (de fapt fiecare din casa am avut cate o sarcina ) mai mult de cat de mine, sincer, dar nu regret. E greu,dar daca esti puternic (cred ca esti), sa sti ca merita…te vei simti un om cu adevarat implinit si cred ca daca ai intoarce spatele familiiei tale la greu vei sta toata viata rau. Din nou, eu zic, merita sa incerci…Dumnezeu sigur iti va fi alatui si vei iesi biruitor!!!
In ceea ce ziceai tu ca “doamna” poate se intoarce, sincer nu as mai primi-o,si daca as fi in locul frate lui tau, as incerca sa o scot din dreptul de mama, poate sunt prea rea, prea dura…(copii sigur o iubesc,ei sunt mici, poate nici nu inteleg exact ceea ce li se intampla)…e greu. Dar tu …. inceraca, ai sa reusiesti,sunt sigura! Multa Bafta si Dumnezeu sa fie cu tine!!!!!!!
1. Dani, fratele tau ar trebui sa ceara divort. NU SE POATE ASA. Macar primeste pensie alimentara, mama ar trebui decazuta din drepturi, dupa asemenea “smecherii”.
2. E riscant sa desparti copiii si mai ales sa-i smulgi din zona lor de confort. Oricum sunt traumatizati de disparitia mamei, ruperea de tata va fi chiar si mai traumatizanta
3. Ideal ar fi ca voi, cei care doriti sa ii ajutati, sa mergeti acolo cu ei, nu sa ii luati de langa tata. Sau sa vina cu totii in tara. Oricum o iei este aiurea.
Solutia voastra poate functiona pentru putin timp. Asa cum au spus si altii, “ruperea” copiilor unul de altul nu se va lasa fara probleme. De tine nu ma indoiesc, esti un om cu suflet mare si vei face bine tot ce vei face. Dar totusi consider ca despartirea de tata si de casa lor ar trebui sa fie chiar ultima solutie.
Solutia adoptata este ca mama mea sa mearga acolo atata timp cat este nevoie pana se rezolva problema. Sunt mandru de voi si multumesc pentru sfaturi!
Pare, cel puţin pentru moment, cea mai bună soluţie.
Chiar daca nu suntem prieteni ci doar cunostinte imi permit sa spun ca te cunosc intuitiv vorbind ca vei face fata cu brio situatiei,eu iti zic sa iei totul ca pe o provocare a destinului ,satisfactia ta va fii fara masura la final. Iti zic sa accepti acest rol in care viata te distribuie.
@Dani, @Costy: pana nu sunt pusa intr-o altfel de situatie nu pot raspunde. Dar rational vorbind, nu m-as inhama la asa ceva.