Iată că s-a scurs aproape o lună de la începerea anului universitar 2010-2011, un an ce va fi destul de dificil, ce-i drept, având în vedere situația insituțiilor românești în acest moment. Situatie creata in primul rand de criza economica aflata in expansiune.

Totuși, nu putem să generalizăm așa că ne rămâne să sperăm că vom supraviețui și de această dată.
Dintre toate programele dedicate studenților eu am ales două – Erasmus și Work and Travel. Primul îți oferă șansa să studiezi o perioadă în altă țară din Uniunea Europeană iar al doilea te “trimite” în Statele Unite ale Americii, să lucrezi și să călătorești pe perioada vacanței de vară. Între aceste programe există mari diferențe, Erasmus fiind un punct sigur de pornire spre o carieră de succes iar Work and Travel îți oferă modalitatea perfectă de a te maturiza și de a-ți întrece, de cele mai multe ori, limitele.
Cum programul Erasmus își oferă o bursă de studiu în universități europene, este și destul de dificil să devii un student Erasmus. Bineînțeles, depinde și de universitatea unde studiezi dacă îți va fi greu să beneficiezi de Erasmus sau nu. Dacă pe la secretariate și birouri dai de oameni deschiși la minte, sigur îți va fi ușor, dacă nu, va trebui să lupți. Cert este că e dreptul nostru de cetățeni europeni să putem beneficia de acest program, cu anumite condiții impuse. Pare simplu până aici, dar nu este chiar așa – universitățile românești omit să le vorbească studenților lor despre Erasmus – deci rămâne tot datoria noastră să aflăm ce posibilități de studiu avem.
Până aici nicio problemă…am aflat, am aplicat și să spunem că am plecat. Dar ce se întâmplă la fața locului? Mulți studenți care au beneficiat de program spun că nu și-au primit banii care vin o dată cu bursa și gândindu-ne care este diferența dintre nivelul de trai românesc și cel din alte țări europene, abia au supraviețuit. Cine este vinovat de aceste incidente, nu se știe. Banii pentru bursă nu sunt o sumă mare – 400 de euro pe lună – și vin de la instituțiile europene. Se pare că universitățile din țară sunt cele care trimit banii studenților Erasmus, dar acestea nu respectă politica programului iar studenții au de suferit. Aceștia își primesc banii ori la sfârșitul perioadei în care beneficiază de bursă, ori defel.
În schimb, programul Work and Travel este cu totul altceva. Studenții nu mai beneficiază de burse de studiu, ci li se oferă un loc de muncă în diverse țări, de obicei SUA, pentru care plătesc mii de dolari, pentru perioada vacanței de vară. Universitățile nu mai au de-a face cu acest program, însă are de-a face Guvernul. Sunt implicate agenții private din țară și din SUA și sunt implicate și Guvernele celor două țări, Condiții sunt impuse pentru luarea vizei, cam atât. Prin această perioadă încep înscrierile la agențiile românești care îți oferă locurile de muncă, fiecare în stilul ei. Miile de astfel de agenții îți promit marea cu sarea dar ține de noroc dacă reușești sau nu. Aventura Work and Travel costă cam 2.500 de dolari – cu tot cu bilet de avion dus și întors – și nimeni nu îți garantează nimic. Acest program este și modalitatea principală prin care România exportă imigranți ilegali în SUA. Unii studenți pleacă și nu se mai întorc.
Acest program a apărut acum mai bine de zece ani în marile centre universitare din România. O dată cu trecerea anilor, programul s-a extins însă s-a și deteriorat. Mii de studenți pleacă anual spre SUA, ceea ce face ca programul să nu fie la fel de sigur. Studenți mulți, supervisori puțini. Și nu doar românii pleacă, ci și bulgarii, rușii, turcii, chinezii, filipinezii etc. Ne rămâne să ne întrebăm: oare de ce nu pleacă și francezii, italienii sau nemții?
În lunile mai și iunie banii sunt dați și studenții formează cozi la ușile ambasadei americane, veniți din toate colțurile țării. Aici este riscant – poți să primești sau nu viza – dar dacă ești cu capul pe umeri și vorbești limba engleză, ai toate șansele să ai o viză atașată pașaportului. În cazul în care nu primești viza, primești o parte din bani înapoi și nu se știe niciodată câți. Interviul de la ambasadă este precedat de un interviu pe care îl dai online cu sponsorii din SUA care lucrează cu agenția ta și care decid dacă ești bun pentru jobul pe care l-ai ales. Aceste două interviuri le dau studenților cu siguranță impresia că întreaga situație depinde de ei. Lucrul acesta este relativ. O dată ce ai ajuns in America, un supervisor are datoria de a te aștepta și de a se ocupa de tine, până în momentul în care părăsești țara. Majoritatea supervisorilor sunt foști studenți din alte țări, care au decis să se alăture “recrutării” și de obicei, au în grijă sute de studenți.
Ei bine, contractul pe care l-ai semnat în țară, nu prea este valabil și peste ocean. Există cazuri când studenții sunt mutați dintr-un loc în altul, sunt cazați în case murdare iar uneori, s-ar putea să nu ți se ofere niciun loc de muncă. Cel din urmă caz este pus pe seama dezastrelor naturale. Vara 2010 a reprezentat unul dintre aceste cazuri, problema petrolului din Golful Mexic fiind principalul motiv pentru care o parte din studenți nu au fost puși în pozițiile pentru care au optat. Acest gen de motive sunt scrise negru pe alb în contractul cu agenția, dar studenții rareori sunt avertizați de acet fel de riscuri înainte de a pleca spre tărâmul făgăduinței.
Second joburile pot “salva” studenții care au de dat banii investiți înapoi, dar bătălia pentru ele este mare. Partea bună a situației este că aceasta este singura posibilitate prin care studenții români pot vizita Statele Unite, unde cu siguranță vor sesiza diferența dintre noi și americani.
Fie că alegi Erasmus sau Work and Travel, trebuie să te înarmezi cu răbdare și să te aștepți la situații neprevăzute care nu sunt în concordanță, de multe ori, cu planurile tale. Dar cu siguranță, există și părți bune. Educația în universități europene sau munca și traiul pe cont propriu în SUA te vor responsabiliza negreșit iar experiența de a câștiga cunoștințe departe de casă te vor ajuta pe viitor.