Ajutând Poliţia să prindă într-un timp record nişte ţigănuşi ce-au înfăptuit ceea ce toată lumea credea că este opera unor profesionişti cu vechi state în domeniu, analfabetismul ne-a arătat că are şi părţile sale bune. Fiind prinşi pe picior greşit pe teritoriul cifrelor şi-a literelor, puradeii cu pricina s-au dat în stambă cu până au atras atenţia unui alt tâlhar iar în final a Poliţiei care i-a umflat pe toţi şi băgat la beci.
Să nu credeţi că autorii ,,furtului secolului” sunt primii şi ultimii hoţi care nu ştiu să citească dar le-a pus Dumnezeu mâna-n cap, îngropându-i în purcoaie de bani. Nici posesorii de palate cu turnuleţe nu sunt mai breji, dar au avut norocul de-a ,,lucra” mai cu ştaif, actualmente fiind capabili să-şi aloce titluri regale şi să apară la tv pentru a da lecţii de viaţă românilor care după părerea lor ,,mor de foame cu pita-n mână”.
După acest furt se poate face un scenariu de film. Gândiţi-vă ce şoc a însemnat pentru o comunitate toropită de sărăcie apariţia bancnotelor colo­rate pe care puştii le risipeau aiurea, ca pe cele din Monopolly. Au dat pe un trening 5.000 de euro şi au îngropat în lovele lăutarii locali, de parcă erau Bozoncea din romanul ,,Groapa”, pe care nu o să-l citească niciodată pentru că nu ştiu slovele. În schimb, au avut de nenumărate ori şansa de a-l vedea pe Bercea Mondialul la ştiri, în celebrele sale petreceri cu manelişti ce nu au mai multă şcoală ca ei, dar au umblat prin lume şi au învăţat de la şcoala vieţii.
Cum corb la corb îşi scoate ochii, înainte de a suporta rigorile legii, tâlhăraşii au avut de înfruntat cafteala pe care le-a tras-o un consătean cu experienţă în ale ciordelii, care s-a prins că ceva nu este în regulă şi i-a bătut bine ca să le ia banii. Punând prin această metodă neordotoxă dar ruptă din rai mâna pe o parte din pradă, a plecat cu prada în străinătate, fiind prins la frontieră. Acum stă cuminte în arest, după ce s-a potcovit cu un dosar pentru tâlhărie, şi blesteamă clipa când bancnotele colorate i-au luat minţile.
Pe de altă parte, faptul că păgubiţii au preferat să scoată bănetul din ban­că şi să-l dosească la saltea spune to­tul despre încrederea pe care românii o au în leprele din sistemul bancar. Chiar dacă lumea îi condamnă pentru neglijenţă, îi înţeleg că nu au avut curaj să-şi încredinţeze economiile unor hoţi şi tâlhari mai mari de­cât cei enumeraţi mai sus.
Acestea fiind zise, la încheiere aş dori să spun că singura capabilă să facă lumină în acest caz este o expertiză psihiatrică pentru toţi cei implicaţi în cel mai colorat caz de furt de la Re­vo­luţie încoace.