Caut persoane din Arad care pot sa-si asume responsabilitatea de a primii in casele lor, la masa si la povesti de viata, cativa batrani din localitate care au nevoie de ajutor. Actiunea va avea loc in prima zi de Paste.

Am realizat alaturi de voi campanii frumoase, am adus atatea zambete… putem pune umarul si de data asta? Adresa mea de email va sta la dispozitie, la fel si comentariile sunt deschise…

Liderul ,,Frăţia” are toate motivele să se considere o victimă. Aşa i se părea şi răposatului Caiac, şeful temutei organizaţii interlope cu acelaşi nume ce acţiona în Craiova atunci când o lua pe cocoaşă de la cei cărora le cerea taxe de protecţie. De alt­fel, tot un fel de Caiac este şi acest Petcu, atât că a preferat ghiulurilor, tricourilor mulate şi eternei chelii fioroase deghi­za­rea din lup în costum de oaie. I se pare normal să ia mită cum lui Martin Stricland să bea whisky în loc de apă şi faptul că încasa o căruţă de bani lunar nu-l putea împiedica să-şi rotunjească veniturile consistente din şpăgi. Tipul are în spate aproximativ 800.000 de mii de oameni pe care îi scoa­te în stradă cu promisiuni mincinoase atunci când îl apucă pandaliile pentru a-i face de râs în cadrul unor proteste sortite dinainte eşecului. Asezonate cu leşinuri şi jandarmi, mult trâmbiţatele mitinguri nu sunt altceva decât spectacole de prost gust organizate de şefi şi şefuleţi ce au bătut dinainte laba şi cu Opoziţia, şi cu Puterea, întru glorificarea eternei duplicităţi naţionale. Majoritatea liderilor sindicali sunt nişte Jimmy Hoffa, iar funcţia este mai rentabilă şi influ­entă decât cea de politician veros. Odată ajuns acolo rămâi pe post şi furi până când simţi că laţul se strânge, după care intri în politică şi îţi negociezi voturile membrilor cu vreun partid, ca să ajungi senator şi să ai imunitate. Sunt curios dacă cei pe care i-a reprezentat cu atâta cinste vor ieşi cu pancarte şi fluieriţe în faţa sediului de la Cercetări Penale unde va sta pentru 29 de zile, iar apoi se va retrage-n linişte pentru o vreme, doar a muncit destul… O altă ,,victimă” a săptămânii este domnul Adrian Severin. Chiar dacă va fi mătrăşit din PSD, îl încura­jez să nu demisioneze din Parlamentul European. Ar fi păcat. Alături de liderul ajuns la mititica este însăşi imaginea unei ţări cangrenate de corupţie şi ori de câte ori colegii îi vor privi mutra de bursuc infatuat îşi vor aminti de falnicul popor român. (more…)

După ce febra cireşului s-a stins pentru că nu s-a mai avut ce fura, ,,cireşarii” şi-au îndreptat atenţia spre comercializarea lemnului de foc în Ungaria, şmecherie devenită în timp o adevărată afacere din care a câştigat tot natul. De la tăietor – încărcătorii ce defrişau în miez de noapte crângurile de salcâmi, lemnul cu cea mai mare căutare-n Câmpia Panonică la miliţienii ce stăteau cu flămânda şi luau 20 de lei per ,,cambuza” fără acte, fiecare s-a ales cu ceva. Astfel, ani de zile ,,cambuzele” au fost singura sursă de venit a locuitorilor de pe Valea Mureşului. Cambuza sau ,,carlinga”, cum li se mai zice, sunt camionete de capacitate maximă de 3,5 tone ,,upgradate” cu tot felul de întăriri făcute după ureche pentru a rezista să transporte greutăţi duble sau chiar triple peste cele trecute-n talon.
Faptul că în ultima vreme majoritatea cei implicaţi în astfel de afaceri au început să se aleagă cu amenzi ori dosare penale nu este un semn că dinastia cambuzierilor se apropie de final, ci doar o trecere la un alt nivel.
Aşa cum peştii mari înghit plevuşca, în rândurile transportatorilor a început o luptă internă. Văzând că se pot câştiga bani uşor, ,,piloşii”, îndeobşte foşti sau actuali oameni ai legii ori rude de politicieni influenţi au intrat în joc şi au început să-i mănânce prin metode specifice pe cei mici. Vremurile de aur când doi haidamaci ciordeau într-o noapte lemn de foc şi dimineaţa se întorceau cu bani frumoşi s-au dus. Nici cei care achiziţionează cu acte în regulă lemnul n-au o soartă mai bună, autorităţile terminându-i îndată ce ies la şosea, dovedind încă odată că la noi legea este pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. (more…)

De la coşul zilnic la tenebroasele atracţii ale viciului, în ţara asta totu e contrafăcut. Vopsite-n ambalaje ţipătoare, mâncarea, băutura ori tutunul se amestecă într-un cockteil exploziv ce ne împinge de timpuriu în teroarea bolilor.
În ţara-n care nu s-a întâmplat nimic, majoritatea produselor ce ne rânjesc prietenos din rafturi ar trebui să poarte un cap de mort pe etichetă. Otrăvuri ce ne ajută să pre­dăm bocancii înainte de a cu­noaşte liniştea senectuţii şi ne trimite pachet direct la formolizare, spre bu­curia antreprenorilor de pompe fu­- nebre, singura afacere cu adevărat profitabilă pe aceste vremuri de bejenie.
Pentru că nivelul de trai creşte văzând cu ochii, românul îşi îneacă angoasele bunăstării în spirtul Mona şi alte bombe mortilice, iar când i se face poftă de-o ţigară trage cu nesaţ un Fast de contrabandă, fabricat din tutun calitatea I, cules de pe mănoa­sele câmpii ale Cernobâlului de către fermieri voioşi posesori de solzi, coadă şi patru ochi. Deh, radiaţiile astea… Apoi merge la mall să se bată cu perne în cinstea unor sfinţi pe care nu i-a avut niciodată-n calendar, dar le-au fost dăruiţi de către fabricanţii de nimicuri colorate ori agenţiile de turism a le scoate ultimii bani din buzunare.
Între timp ne-am apucat şi de droguri, şi nu oricare, ci din alea cu adevărat mortale. La viaţa second hand pe care o ducem nu puteam fuma decât prafurile importate sub cadru legal din China, aşa-zisele etnobotanice. Astfel, a devenit ceva firesc să vedem pe străzi adoles­cenţi loviţi de leucă ori duşi cu ambulanţa pentru că au făcut infarct sau atac cerebral la vârsta când noi ne ruşinam să bem o bere la Perla de teamă să nu ne vadă profesorii cei scorţoşi. (more…)