Au trecut si sarbatorile astea! Mult mai repede decat ma asteptam si asta poate pentru ca am sarbatorit prin munca. Imi citeam horoscopul in dimineata asta si se anunta o zi mare. Adica ziua in care facturile trebuiesc platite si amanarile sunt o amintire.

Aseara m-am uitat putin la Romanii Au Talent si am ramas cu un gust amar. Nu a vost ales talentul, ci cazul social. Isi mai au rostul comentariile? (more…)

Cand eram mic visam sa ma fac diriginte de posta. Cum am crescut intr-un sat uitat de lume unde postasul venea o data pe saptamana pe la oameni, ziarele trebuiau ridicate direct de la posta.

Si dirigintele asta de la posta, aveam eu impresia, nu facea nimic toata ziua. Imi placea ca statea ore in sir pe scarile cladirii si astepta cate un client ce cumpara un trimbru sau trebuia sa trimita o telegrama. Telegramele erau la moda, un fel de email al zilelor noastre si desigur ca principiul era total diferit. Spun asta pentru cei care nu au trimis niciodata o telegrama sau nu au aflat pana acum ca exista. Si nu sunt putini!

Preoti erau doi. Unul uns cu mirul comunistilor, altul curvar! Atat de curvar incat babele mergeau pe jos 3 km la o alta biserica, intr-un sat din apropiere. La primul scandal mai mare au zburat amandoi si le-a luat locul cel care avea sa predea religia in scoala generala si tot el a infiintat corul bisericii la care mamma tinea foarte mult sa particip.

Serbarile scolare se tineau intodeauna la caminul cultural, de fapt o casa nationalizata aflata in grija statului. Am fost lup, pitic, mosneag, cantaret… toate astea in cadrul scenetelor pe care doamna invatatoare ne chinua sa le invatam.

A trecut si timpul si am mai crescut si noi. Unii in inaltime, altii s-au desteptat si tot asa.

In clasa a V-a m-am indragostit de o tigancusa. frumoasa foc si oferea prietenia tuturor baietilor, asta am aflat mai tarziu citind unul dintre oracolele care circulau prin scoala. La fel cum este pitipongeala la moda acum, asa erau pe vremuri oracolele. Pagini intregi de poezii, fluturasi din staniolul de la ciocolata, mine de creioane rupte si mandria de a scrie in oracolul cuiva. (more…)

Am primit demult leapsa asta. Si asa a trecut timpul incat nu stiu exact de la cine a venit. Poate ca a fost prea greu de gasit raspunsurile sau poate ca am amanat sa raspund. Greu sa-mi dau seama.

Am primit o tema de casa. Sa scriu despre o persoana caruia ii sunt recunoascator. Foarte greu de ales doar una singura, de-a lungul anilor multe persoane mi-au stat alaturi si slava domnului la fel de mult sunt si astazi prin jurul meu.

In viata fiecaruia dintre noi vin momente cand trebuie sa facem alegeri. Bune sau mai putin inspirate. (more…)