În secolul XIX  Protocoalele înţe­lepţilor Sionului făceau lumea să se zbârlească la citirea planului de cu­cerire al lumii de către masoni ori naiba ştie ce secretoi din ăia iluminaţi. Nu ştiu câtă veridicitate avea ţidula respectivă, dar pot jura că Pro­tocoalele înţelepţilor Bacului sunt cât se poate de reale, iar scopul este po­luarea mediului cu imbecili numai buni de jumulit când s-or face studenţi la vreo trei facultăţi particolere.

Tămbălăul iscat cu ocazia dezvăluirilor despre taxele de protocol  impuse elevilor cu ocazia Bacalau­reatului este delicios pentru cei trecuţi prin furcile caudine ale acestei parodii de examen. La noi, legea nescrisă a bacului spune că indiferent de pregătire trebuie să plăteşti o taxă ,,de protecţie” în faţa exigenţei unui corp profesoral tot mai abulic, iar dacă te pune dracu să n-ai banii respectivi ori Doamne fereşte să te crezi suficient de capabil pentru a lua examenul fără propteaua protocolară, devii persona non-grata în faţa profesorimii şi-a colegilor de generaţie.

De comentat poţi comenta cât vrei, dar să marci banu’, altfel e bai. Rişti s-o iei pe cocoaşă de la vecinul de bancă, să zicem un semioligofren plin de bani, pregătit în mânuirea telefoanelor de ultimă generaţie, de nu-ţi trec vânătăile nici la întâlnirea de zece ani. Profesorii te vor privi cu suspiciune considerându-te un neavenit ce vrea să-i deconspire pe ei, cei implicaţi în mânuirea examenului de maturitate, care în pragul fiecărei veri se transformă în iniţiaţii unei societăţi secrete ce ope­rează după legi nescrise dar cunoscute de toată lumea.
Maeştrii ce la rândul lor vor iniţia novicii în marele secret al reuşitei în viaţa ce se deschide la terminarea liceului aidoma trapei unei spânzurători, şi anume şpaga. Şpaga, şpăgoiul ori doamna şpagă, indiferent cum vreţi să-i spuneţi rimează cu nivelul de pregătire al celor ce vor copia la examen, şi anume ,,laba”, pardon, puţopalmare, ca să vorbim în limbajul cifrat al secretoşilor de serviciu.
Banii storşi de la elevi sunt secret de stat.

Din ei îşi vor face ficaţii zob profii alcoolici, iar domnişoarele profesoare îşi vor cumpăra o poşetă Vuitton clonată. De-o măslină şi gri­sină va avea toată lumea parte, aşa că foamea va fi dată uitării pentru câteva zile. De aceea taxele sunt ascunse sub denumirea de ,,fondul clasei” etc., iar nimeni nu va mai vorbi despre asta, prilej cu care proaspeţii bacalaureaţi vor învăţa şi a doua lege a şpăgii, şi anume Omerta.
După care vor intra în lumea universitară pe care o vor absolvi sub aceleaşi auspicii de mizerie morală, iar unii vor deveni la rândul lor profesori ce vor scoate imbecili pe bandă rulantă întru prosperarea   unui sistem pe care nici bomba atomică nu l-ar putea demola, darămite un ministru cu bacu’ luat peste ho­tare.