Foto:B. Costea
Avem timp pentru toate si cu toate astea demonstram ca nu este asa. Timpul trece si odata cu el realizezi ca omul ramane o necunoscuta placuta pe care ai avut sansa sa o cunosti in aceasta viata. Nu sunt deloc superstitios, nu cred in farmece/blesteme/fantome mai mult sau mai putin prietenoase. Dar… uneori am momente de deja vu. Foarte adesea se intampla sa traiesc momente pe care sunt sigur ca le-am visat in trecut, am impresia ca oamenii cu care interactionez sunt atat de cunoscuti cu toate ca este prima data cand ii intalnesc. Prietenii imi spun ca inebunesc, eu imi zic doar ca exista undeva o esenta, traiesc senzatia ca stiu ce va fi. Tu ce crezi? Este inceputul sfarsitului?
Ok. Nenea(sau tanti) psiholog mi-ar spune ca nu exista asa ceva, ca subconstientul meu stocheaza intamplari aparent banale. In clipa cand reintalnesc aceste informatii, apare o puternica senzatie transmisa de subconstient (deja sunt in ceata!) si pentru ca nu intodeauna exista o buna “comunicare” intre constient si subconstient, aceste informatii sunt “rulate” ca o premiera.
Citeam in ceva brosurica faptul ca acel “deja vu” apare pentru ca exista dimensiuni paralele, ca traim intr-un univers care ne “intoarce” intodeauna pe pamant pentru ca nu reusim niciodata sa realizam tot ce ne propunem. ( Nu! Nu era o brosura “Martorii Lui Iehova)
Sunt enervat si de semnificatia viselor. Caine=dusman. Toti cei din jurul meu stiu ca patrupedele sunt o motivatie pentru mine. Sau dupa caz, alte semnificatii bizare si amuzante de multe ori.
Tu in ce crezi?
Uite, eu am visat intr-o seara ca prietenul meu se afla intr-o masina cu o tipa blonda si o saruta. Ba mai mult i-am povestit visul si lui, mi-a ras! Dupa o luna, am aflat ca persoana pe care eu stiam ca e cu mine, de fapt avea o relatie de 3 ani cu o tipa blonda! Vis sau doar o alta dimeniune?
Și eu simt/trăiesc aceleași lucruri ca și tine. Nu e nici un început de sfârșit.
E mult de filosofat pe tema asta, ca să mă rezum doar într-un comentariu. Deci, relax, multe lume are deja-vu-uri.
Daniel – Nu cred ca inebunesti. Este un subiect atat de vast!
Ale – coincidenta?
Ups. Alexandra nu stiu ce sa-ti zic. Si eu cred ca a fost totusi o coincidenta. Imi este foarte greu sa cred in astfel de chestii. Chestia cu locuri/persoane pe care le recunosc… am patit.
Se pare ca in general visam caini care ne latra , ne ataca sau chiar ne musca. Statistic se spune ca visam foarte rar spre deloc caini prietenosi. De altfel cainii sunt animale preponderente in visele noastre cu animale. Mai rar visam pisici, si cu atat mai rar gaini, elefanti, samd. Cei care au caini sunt cei mai predispusi sa nu-i viseze deloc. Se pare ca inconstientul e profund impresionabil. Asocierea caine -dusman nu are cum sa fie stiintifica si clar ca e supusa indoielii. Pana si senzatiile de deja-vu nu sunt foarte clare, desi eu insumi am avut o groaza de situatii in care chiar am spus cu voce tare “am mai spus asta candva, exact la fel”
Nu stiu exact ce vrei sa spui cu inceputul sfarsitului. Dar se spune ca vom trece foarte curand intr-o alta era a constiintei de sine si vom evolua spiritual , psihic , psihokinetic si alte aiureli. Daca sunt realist nu pot sa cataloghez afirmatiile astea decat drept “wishful thinking” dar desigur ca oricine si-ar dori ca lucrurile astea sa se intample. N-avem insa noi noroc de astfel de salturi enorme evolutive, Mai curand mi se pare ca majoritatea dintre noi ne imbecilizam si involuam mental. Poate mi se pare….
“Orice lucru pe care mintea si-l imagineaza si crede in el devine realizabil” – Napoleon Hill
N’ai visat cumva numerele de la loto de Duminica asta?
Reincarnare?
O.K. Săptămâna asta te verific, dacă ai dreptate ţi le cer şi săptămâna viitoare şi pun un bilet!
[...] Avem timp pentru toate? Era intrebare care incheia luna iunie. (detalii aici) [...]