Răcit printre portughezi

November 14th, 2011 scris de Norbert

De regulă, răcesc de două ori pe an, iarna și vara, nu mă întreba cum ajung să răcesc prin August că nu am să-ți dezvălui secretul, nici eu nu știu exact. În fine, sunt două răceli diferite, cea de vară pare un pic mai cumplită, mă rog, toate sunt minimaliste, tratate cu câteva pilule și căni de ceai, dar durerile de cap și de ceafă cauzate de minunata și mult prea iubita durere de gât sunt mai bine definite. Iarna, în mare parte, îmi curge nasul mai rău ca robinetul și eh, mă obișnuiesc cu ideea, arunc câteva pilule în sistem urmate de un număr exagerat de căni de ceai și-mi trece.

Spun mereu că nimic nu mă oprește, indiferent de lungimea sau grosimea lanțurilor cu care anumite bacterii se țin de mine, eu trag, arunc un zâmbet și ziua e frumoasă, chiar dacă, din păcate, anumite filtre mentale sunt puse pe standby și ajungi să te cerți cu mine pentru că interpretez, nu înțeleg sau pur și simplu simt nevoia să te umilesc. Mergem mai departe: subliniez, o răceală nu m-a doborât niciodată, am strâns din dinți și am ținut capul sus, cât mai sus, asta până când am venit în minunata țară a portughezilor fericiți și mult prea relaxați…

Au trecut două luni de zile de când am părăsit paradisul românesc ca să număr palmieri, să dansez cu oceanul și să mă relaxez până la epuizare. Da, asta se întâmplă noaptea când mai apuc să visez, s-a cam consumat crema Erasmus, a rămas doar ambalajul și, știi ce scrie pe el?! 8 ore aproape zilnice de facultate, proiecte peste proiecte, deadline-uri care fierb, examene, nopți mult prea scurte și timp liber… pe care îl vezi doar în reclamele de prost gust…

Da, am răcit weekend-ul trecut, a fost grozav, niciodată n-am simțit acest mix de dureri, un cocktail adevărat care produce greață și amețeli, trenul durerii circulă pe ruta gât-ochi-cap-ceafă, non-stop cu mici opriri cât să privești orizontul. Un weekend de excepție la o febră de 3 stele, am privit minunatul LCD numit tavan, am transpirat cât să fac baie în propriile haine, pardon, am fost la spa, hey, cel puțin am schimbat și eu ținuta la fiecare 5 minute, nu, nu am câștigat premiul pentru pace, cel puțin nu încă…

Room Service-ul a fost grozav, 3 fete exotice s-au asigurat ca șederea mea sa fie cât mai frumoasă. Spun exotice deoarece fructele ieșeau din buzunarele lor ca și praful din covoare, era destul cât pentru un popor întreg. Ceaiul era mereu fierbinte și mâncarea cât se poate de delicioasă, eram ca un rege înconjurat de servitoarele lui…

Rege sau nu, au sunat părinții, vocabularul meu căpătase un nou cuvânt, medic. Ca să nu-mi pierd regatul sau cel puțin gălețile de galbeni a trebuit sa promit adevăratului rege că am să văd vraciul din sat…

A venit și ziua de luni, ziua medicului minune. Mă îmbrac repede (Norbert și îmbrăcatul rapid, fii serios…) și mă duc la facultate. Aflu că universitatea nu are un medic și că studenții Erasmus merg la urgențe, ce frumos, mă duc la urgențe pentru o răceală… Și mă duc la Spitalul Universitar Coimbra, o clădire imensă tipică telenovelelor de la televizor.

Mă apropii de intrarea la spital, secția de urgențe, pe lângă mine trece rapid o echipă de paramedici, se urcă într-una din ambulanțele disponibile și pleacă, iar eu, frumos îmi continui drumul. Intru, văd un așa-zis filtru de urgențe, 3 ghișee colorate, verde, galben și roșu, în funcție de problema pe care o ai.

Desigur, după o scurtă analiză, am decis că urgența mea este verde. Mă duc, mă prezint în engleză, arăt buletinul și cardul european de sănătate, tipul îmi zâmbește, îmi pune câteva întrebări legate de sănătate, iar între timp îmi introduce datele personale pe un formular. Toate bune și frumoase, primesc un set de stickere cu datele mele personale, cheamă paza și îmi spune să merg cu dânsul – nu vă speriați, domnul respectiv mă duce către următorul filtru de urgență… Ajung și la un paramedic, tare curios, îmi pune fel și fel de întrebări legate de răceală și durerea mea de gât, îmi ia temperatura, apasă câteva taste la calculatorul ei și puff, primesc o brățară verde cu numele meu pe ea, culoarea reprezentând nivelul urgenței. Am fost etichetat, mișto, nu? La un moment dat simțeam că mă duc la ștrand, brățara arăta exact la fel.

Ajung în sala de urgențe, o sală ușor tristă, împărțită pe 3 culori, dotată cu zeci de scaune, televizoare și panouri informative. Brățara mea spune că durata minimă de așteptare pentru un consult medical este de 120 de minute, eu am stat 200+. Stând picior peste picior, curățam paltonul de scame; uitându-mă în jur, vedeam oameni efectiv bolnavi, unii plângeau de durere, alții erau leșinați, palizi. Mă întrebam ce fac aici, am doar o simplă răceală… Din când în când mai apărea și un decedat prin sală, era închis într-un sac argintiu cu dungi verzi și portocalii, dormind pe targă, cu medicul lângă el, aștepta pe cineva să-l ducă acasă. Aaa, să nu uit cireașa de pe tort, un tânăr ușor speriat era pe targă, ținea strâns o găleată plină cu gheață și una dintre mânuțele lui, asta da urgență!

La culmea nesimțirii mele, era cât pe ce să-mi scot laptop-ul din geantă, ca norocul că doctorița mi-a strigat numele… După 3 minute de consultație, frumușica a decis că sufăr de o inflamație a gâtului și că singura mea scăpare este Ibuprofen-ul. Așa că, 20 de euro mai târziu, eu, buze umflate și buzunare goale, cu gândul că am fost jefuit de sistemul medical, am plecat spre casă…

Ce am învățat aici? În România scap mai ieftin… Tu cum stai cu răceala?

4 Comentarii la “Răcit printre portughezi”

  1. Nicoleta says:

    E nasol cu racelile in zilele noastre… Dupa gramezile de bani lasate in farmacii, am ajuns la concluzia ca amestecul de miere+lamaie+tinctura de propolis da cel mai repede rezultate. Iar pretul e destul de decent… Recomand mierea de la producator, nu din comert (pentru cine are posibilitatea) plina de zahar…. Asa ca mai bine incepem din timp, prevenim decat sa tratam..Multa sanatate!

  2. mada:) says:

    Si eu ma raceste ca si tine,foarte rar,dar si cand ma racesc,ma racesc ca lumea!:D.cat despre articol,imi place cum ai scris mai ales in prima parte:).iar despre tine,ma bucur ca te-ai facut bine si abia astept sa te intorci!:):*.hugs

  3. Cică oamenii sănătosi răcesc vara :p.

  4. mada:) says:

    ma racesc*.scuze,m-am grabit sa scriu:P

Scrie un raspuns