Am vizitat toate locatiile de mai jos, iti recomand sa faci acelasi lucru macar odata in viata! La imagini am fost ajutat de Ando, care nu este prezent pe internet, la text am fost ajutat si de Wikipedia pe alocuri.

Ansamblul cetatii Aradului (cartier Subcetate, Arad) 1763-1783. Are un sant de aparare, cu val de pamant in exterior. A fost construita in stil Vauban Tenaille, dupa planurile arhitectului austriac Filip Ferdinand Harsch, la cererea imparatesei Maria Tereza.

Forma constructiei: stea in 6 colturi, in stil baroc. Poarta principala prezinta o colonada cu trei deschizaturi inspre interior. In timpul revolutiei de la 1848-1849, armata imperiala austriaca a bombardat din cetate orasul timp de 8 luni. La 6 octombrie 1849 aici au fost executati 13 generali ai armatei republicane maghiare. In timpul primului razboi mondial cetatea a fost folosita ca inchisoare pentru prizonierii si civilii sarbi din Bosnia. Din vara lui 1919 s-a instalat aici o unitate a armatei romane.

Casa parohiala a Bisericii romano-catolice din Aradul Nou (Calea Timisorii 33, Arad) este cea mai veche casa de locuit din municipiu. Edificiul (cu doua nivele) a fost creat in anul 1725 si a adapostit pentru scurt timp o manastire franciscana, dupa care a devenit parohia comunitatii romano-catolice a svabilor. Intrarea cu bolta baroca nu a fost niciodata modificata.

Teatrul Vechi (Str Gheorghe Lazar 3, Arad) a fost construit de catre Iacob Hirschl in 1817-1817. Fatada prezinta 4 semicoloane cu capiteluri ionice. Aici au sustinut spectacole trupele lui Matei Milo (1870) si Mihai Pascaly (1868,1871). In anul 1868 Mihai Eminescu se afla aici in calitate de sufleur; actrita maghiara Deryne precum si actorul german Treumann i-au trecut pragul.
In 1907 sunt operate modificari dupa planurile arhitectului Jozsef Steiner. La 30 noembrie 1907 se inaugura in cladirea vechiului teatru, primul cinematograf – demumit “Urania”.

Manastirea Maria Radna – Istoria mănăstirii se întinde pe o perioadă de aproape 500 de ani. Prima biserică a fost înăltată aici la 1520, într-o perioadă cand la sud de Mures, în Banat, domneau turcii. Acestia au atacat în repetate randuri asezarea, iar biserica a trebuit reconstruită de multe ori. La invazia turcească asupra Lipovei, din 1695, biserica de la Radna a fost arsă din temelii, însă icoana Maicii Domnului a rămas intactă. Icoana era de origine italiană.

După ce turcii au fost alungati din Banat, o nouă biserică a fost construită. Constructia bisericii actuale, în stil baroc, a început în 1752 si s-a terminat în 1782. Clădirile si anexele care tin de mănăstire s-au construit în mai multe etape, între secolele XVII-XIII.

Cetatea Soimos – Cetatea a fost construită către sfarşitul secolului al XIII-lea, de către o familie nobiliară. S-a presupus că ar fi vorba despre Paul, ban de Severin, între anii 1272-1275, care o cedează mai întai fratelui său Nicolae, iar apoi nepotului său de frate, Posa, fiul lui Ioan, în anul 1278. Rolul ei s-a manifestat deja în conjunctura în care s-a derulat mişcarea centrifugă a Transilvaniei şi a vestului Ungariei, sub autoritatea voievodului Ladislau Kan. Cel menţionat a stăpanit cetatea prin doi interpuşi, care, în acelaşi timp, erau şi comiţi de Arad: Alexandru, castelan în jurul anului 1310, şi Dominic, comite la 1311. La începutul secolului următor, respectiv după 1315, ajunge cetate regală, asociată cu demnitatea de comite sau vicecomite de Arad.

Manastirea Bezdin – Biserica este mica. Picturile abia se mai zaresc. Peretii sunt stersi, dar deslusesti motivul pensulei. Totul este atat de vechi incat realizezi ca intr-o zi toate astea nu vor mai exista. Nu cred sa existe fonduri sau cel putin o restaurare interioara recenta nu este sesizabila. Scarile ce duc spre clopot sunt putrede, caramizile sunt inca rosii si in momentul in care pasesti pe ele, ai impresia ca te prabusesti cu toate ca sunt inca foarte stabile. In anul 1690 a fost construit lacasul de cult din  interiorul Manastirii Bezdin si timpul isi pune incet amprenta.

Curtea este foarte mare, totul pare o fortareata la prima vedere. Te ascunzi de soare la umbra unui copac. Singurul copac impunator si cel care ne-a oferit adapost.

Cladirea in sine este compusa din foarte multe chilii. Atat de multe incat nu le-am numarat pe toate. Te apasa o liniste sufleteasca vazand aceste locuri si pleci de aici cu amintiri placute.

Statiunea Moneasa -Pe 13 mai 1886 Ministerul de Interne Imperial de la Viena i-a conferit titlul de statiune balneara si astfel a inceput povestea statiunii Moneasa.

Apele au temperatura de 25 – 32 de grade si sunt bicarbonatate, calcice, magnezice, sodice, cu certe proprietati curative. Pe criza asta preturile sunt foarte acceptabile.

Ce trebuie vizitat? Pestera Liliecilor (aflat la distanta de o ora de mers pe jos), Cariera de Marmura (45 de minute), Izvorul Piatra cu Lapte (20 minute), Grota Ursilor (10 minute), Cuptorul de Fier (10 minute), Rezervatia de nuferi, Stanca Laptelui, Platoul Carstnic, Cetatea Deznei (la 3-4 km)

Cetatea Siriei – Datează din secolul al XIII-lea. Un rol deosebit de important în viata acesteia l-au avut voievozii si cnezii romani. Spre exemplu, un document din anul 1440 vorbeste despre un anumit voievod stefan din siria. Posesie a lui Matei Corvin la începutul celei de a doua jumătăti a secolului al XV-lea, trece în între anii 1461-1464 sub stăpanirea familiei Bathory. În perioada răscoalei lui Gheorghe Doja, cetatea este vremelnic ocupată de cetele tărănesti ale acestuia. Sub stăpanire otomană spre mijlocul secolului al XVII-lea, fortăreata serveste drept garnizoană a lui Mihai Viteazul între anii 1599 – 1600. Ulterior, cetatea este ocupată din nou de către otomani în anul 1607 si detinută de către acestia pană în anul 1693. Din motive strategice, trupele habsburgice au distrus cetatea în anul 1784.

Bulci… localitatea are o istorie impresionanta. A fost castru roman apartinand de Legiunea a XIII-a Gemina si tot aici a fost ridicata si Abatia romano-catolica de calugarii benedictini. Hai sa vedem ce zice Wikipedia despre Bulci. “În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atrasi de măretia mănăstirii si a bisericii, tătarii au purtat aici bătălii crancene. În santurile cetătii s-au găsit oseminte arse ale oamenilor care au luptat si ale cailor acestora. Clădirea Mănăstirii din Bulci distrusă de tătari, a fost refăcută de episcopul Bulcsu, de la al cărui nume se pare că vine denumirea satului Bulci. In secolul al XIV-lea mănăstirea devine un important centru de cultura, unde lucrau copisti, de la care s-a păstrat pana astăzi un codice continand texte ale istoricului roman Titus Livius.”