Nu stiu daca v-am spus, din aceasta luna sunt coleg cu Cristina Putan, in cadrul Asociatiei Amvest. Cristina se va implica in activitatile asociatiei in Timisoara si ma bucur ca activitatile noastre ajung tot mai departe de Arad.

Scopul Asociatiei este de a veni in sprijinul tinerilor prin realizarea si implementarea unor proiecte de si pentru tineret, de si pentru societate, in domenii de interes public general sau de interes al unor colectivitati, care sa contribuie la imbunatatirea conditiilor de viata a tinerilor, formarea lor socio-profesionala, dezvoltarea infrastructurii educationale, culturale, sportive si de petrecere a timpului liber, a mediului de afaceri care sa asigure insertia profesionala a tinerilor precum si dezvoltarea economica ai sociala in folosul tinerilor: dezvoltare comunitara locala, dezvoltare economica, de infrastructura si sociala; ameliorarea problemelor sociale ale tinerilor si familiilor acestora; facilitarea accesului tinerilor la locuinte, locuri de munca, instruire si asistenta medico-sociala.

Hai sa-i adresam Cristinei cateva intrebari:

Cum ai inceput activitatea in domeniul voluntariatului?

Cred ca era prin octombrie 2004 cand am intrat prima data pe usa unui ONG. Mi-am dorit foarte mult sa fiu parte din organizarea unor evenimente culturale si m-am dus efectiv si am batut la usa celor de la OSUT. Imi amintesc cu drag ca am primit toata sustinerea si ajutorul lor si, la mai putin de 2 luni din acel moment munceam cu drag si spor la primul eveniment. A fost inceputul unei intregi serii de momente frumoase.

Principalele motive pentru care ai ales voluntariatul? Care sunt satisfactiile?

Prima data nici nu stiam bine despre ce este vorba. Stiam doar ca ceea ce invat la scoala mi se pare insuficient si nu sunt tipul de om care sa stea in biblioteca cu orele, cautand sa descopere leacul pentru cancer. Mi-am dorit sa fac ceva pentru mine si pentru oamenii din jur, dar sa fie ceva cu rezultate imediate si care sa solicite implicare si consum de energie. De aici pana la a ma implica efectiv in voluntariat a fost doar o chestiune de timp.

Ma intrebi de satisfactii. Cred ca as putea scrie un roman pe tema asta. Cand  ma uit in urma imi dau seama cat de mult am crescut eu, ca om, de cand am inceput sa fac voluntariat. Nu e ca si cum muncesti gratis pentru altii. Muncesti pentru tine, pentru dezvoltarea ta personala. Intotdeauna am luat voluntariatul foarte in serios. L-am privit ca pe un job si l-am tratat ca atare. Am castigat prieteni, cunostinte, relatii importante, chiar si un job. Daca nu as fi avut un background ONGistic, cu siguranta primul meu angajator mi-ar fi respins CV-ul, pentru ca nu aveam niciun alt fel de experienta. MI-a spus, doi ani mai tarziu, ca a considerat activitatea mea de voluntariat ca fiind un job anterior. A pariat pe mine si a fost multumit de asta. Dar, cel mai important, de cand organizez actiuni sociale, rasplata cea mai mare este zambetul oamenilor pe care-i ajut sau lacrimile de bucurie pe care le vad in ochii lor. Nimic nu ma bucura mai mult decat un copil pentru care pot face un bine.

Voluntar de succes? Ce defineste acest termen?

Nu cred ca am stat vreodata sa ma gandesc ca voluntariatul poate fi de succes sau nu. Atat timp cat imi vad de treaba si rezultatele muncii mele apar, eu sunt multumita. Ca o fi asta un succes nu pot sa spun, nu ma pricep la definitii. Un succes e atunci cand iti indeplinesti obiectivele si realizezi ca a mai trecut o zi in care ai putut sa faci un bine pentru oameni si pentru societatea in care traiesti.

Cum vezi voluntariatul in Romania?

Din pacate, la noi voluntariatul nu este apreciat la adevarata lui valoare. Multi tineri se plang ca nu au un job, ca nu primesc sanse de afirmare, ca nu li se ofera posibilitati de crestere. Dar, cand le oferi voluntariatul ca varianta se uita la tine  la un ciudat si nu sunt dispusi sa faca nimic daca nu primesc bani multi. Cred ca mai avem de crescut ca oameni, ca natie, pana sa intelegem ca voluntariatul este una dintre cele mai frumoase, mai ieftine si mai la indemana metode sa crestem si sa ajungem acolo unde ne dorim. Astept cu entuziasm ziua in care ONG-urile nu se vor mai ruga de studenti sa se apuce de voluntariat si vor merge studentii sa bata la usile ONG-urilor, asa cum am facut eu si inca putini cativa oameni pe care ii cunosc.

Ce poti invata daca faci voluntariat?

Orice. Hehe. Daca iti stabilesti obiectivele de la bun inceput, poti invata orice, de la management de proiect, la comunicare, la cum sa aplici practic ce ai invatat la scoala, la cum sa intelegi oamenii din jur si multe altele. Stiu persoane care au invatat programare facand voluntariat. Altii au invatat vanzari, eu am invatat ce este PR-ul si cum pot castiga bani din asta. Dar, pe langa toate astea, facand voluntariat inveti sa intelegi ca oamenii au nevoie de ajutor si prea putini stiu sa-l ceara. Inveti sa fii proactiv, sa ai incredere in tine, sa lucrezi in echipa si sa stii ca satisfactiile muncii pe care o depui sunt si de alta natura decat financiara.

(Pe viitor imi doresc sa avem activitati si in Hunedoara, Alba Iulia si Bucuresti. Vedem in timp!)