Probabil că acesta este primul și ultimul articol dedicat alegerilor din iunie. Nu îmi place tot acest circ și probabil asta este unul dintre motivele pentru care am decis că nu este bine să mă implic prea mult în politică.
Am călătorit mult în județul Arad în aceste zile, nu am putut să nu observ că în fiecare localitate se organizează serate dansante susținute de candidatul x sau y. Lăutari cu voci ragușite, dansuri populare cu miros de politicieni, mititei prajiți bine care ascund mirosul sângelui pentru care se luptă fiecare candidat pentru fotoliul de primar.

Sunt destul de cumpătat de felul meu. Ocolesc circurile care nu ma satisfac intelectual, e modul meu în care privesc lucrurile și până la vârsta asta nu a reușit nici un partid să-mi demonteze principiile în care cred, valorile pe care le adopt în fiecare zi, viața pe care o trăiesc.

Am ales să fiu sarac, să mă mulțumesc cu firmituri. Dar cu siguranță dorm foarte bine noaptea. Și poate asta este satisfacția cea mai mare.

Toată lumea mă întreabă cu cine votez! Păi cu omul pe care îl simt cel mai aproape de orașul pe care îl promovez de 10 ani! Că e Falcă, Lia  sau Cristea… îmi rămân cateva zile în care trebie să cântăresc bine lucrurile. Și votul meu o să fie corect, dincolo de relația de prietenie pe care o am cu fiecare candidat.

Acesta este un post electoral. Ăla în care spun încă o dată că omul sfințește locul. Atunci când o face!