Întodeauna am avut încredere în oameni. Mi-a plăcut să am cat mai multe persoane lângă mine. Am învățat de la fiecare câte ceva și am încercat să extrag părțile bune, să fac abstracție de chestiile negative.
Că suntem oameni și toți greșim este evident. Nu întâlnești o persoană la fel, poate ăsta este farmecul. Suntem atât de diferiți și frumoși. Frumusețea aia care nu se vede.

Postul ăsta este despre prieteni. Ăia care mi-au fost întodeauna alături, atunci când mi-a fost bine și atunci când am avut nevoie de sprijin. Vă spun din proprie experiență… Simplitatea și onestitatea câștigă întodeauna. Un câștig vizibil în timp, dar unul de lungă durată.

Am învățat ca nu mai trebuie să judec. Că nu am nici o autoritate și părerile mele nu sunt întodeauna cele mai corecte. Am învățat să am răbdare și în același timp să mă bucur de tot ce există în jurul meu, pentru că doar așa văd evoluția.

Când sunt călcat în picioare nu mă supăr. Sau cel puțin nu arăt asta. Iert ușor chiar dacă uit foarte greu și îmi este greu să urăsc. Oare mint dacă spun că nu am avut niciodată acest sentiment?

Nu am urât niciodată  pe nimeni și sper să nu experimentez asta vreodată. De la oameni nu aștepta foarte multe. Bucură-te de viață și zâmbește mereu. Îți va face sufletul mai curat!