Brrrr. O căldură teribilă de peste 39 de grade. Asfalt încins, roți lipite și oameni. În autobuz ușile sunt deschise larg, o totopeală teribilă pune stăpânire peste călatori, puțini la număr, nu se mai aventurează nimeni pe căldura asta. Mergeam la țară, la mama.

O doamnă trecută de 70 de ani cade în fața mea, printre scaune. M-am pierdut. De multe ori în situații dificile mă pierd și încerc să fac față situației. Vreo 4-5 persoane chicoteau pe scaunele din spate spre disperarea mea… Am sunat la 112 și au pregătit o ambulanță pentru doamna, între timp și-a revenit puțin și am reușit să o ridic de pe jos. Soferul îmi striga dacă vreau să oprească, eu strigam să aștepte ambulnța că nu are ce face. Aveam o stică de apă la mine și o spălam pe față din când în când. Nici nu mi-am dat seama că plâng de furie.
În tot acest nu a intervenit NIMENI. Eram privit cu indiferență. Și eu și doamna respectivă.

Când am predat-o asistenților mi-a strâns mâna puternic. Mi-am abținut din tot sufletul să nu încep iar să plâng.

Azi la seviciu am fost căutat de o tânără. Era o vecina a doamnei cu pricina. Mi-a mulțumit pentru că am ajutat-o și probabil că nu rezista dacă nu eram acolo în acel moment. Și a dat de mine cu ajutorul celor de la 112 unde am lăsat datele de identificare.

Vă spun toate astea pentru că maine poate vă întâlniți cu asfel de cazuri. Nu toată lumea consumă alcool, alții mai au probleme și au nevoie de cei din jurul lor. Și vă rog, nu ocoliți astfel de oameni, de multe ori puteți salva o viață în câteva minute.