De fiecare dată când m-am lovit de probleme am încercat să găsesc soluții. Nu sunt genul de persoană care se plânge ușor și fac asta doar când am epuizat toate resursele necesare.

Recent în Uganda, țara în care voi ajunge în septembrie, o nenorocită de epidemie a ucis 14 oameni. Febra hemoragica Ebola, despre ea este vorba. Din păcate nu există vaccin sau tratament pentru acest virus, se transmite prin sânge, secreții corporale/transpirație,etc.

Nu voi amâna plecarea mea. Asta pentru că în momentul în care am luat hotărârea de a pleca, știam toate riscurile la care mă expun. Consider că dacă am foarte mare grijă pot trece cu brio și peste acest hop.  Momentan toata lumea este disperata, in regiunea respectiva a fost instaurata carantina. Poate nu o sa mai fie 1 septembrie data plecarii, dar tot vom pleca la un moment dat, cand lucrurile se linistesc. Ma rog pentru oamenii aia de acolo. Sa treaca peste nebunia acestor zile.

Dacă este să raportez scopul călătoriei mele, campanii de informare cu privire la problemele de sănătate (igienă personală, nutriție, prevenire HIV etc.), cursuri de limbi străine și cursuri IT, precum și activități non-formale cu tinerii și copii, sunt ferm convins că aceste ținte sunt destul de puternice încât să-mi ofere puterea de a merge pe drumul pe care l-am ales.

În viață am învățat că trebuie să am răbdare, că lucrurile frumoase se fac doar dacă pui suflet în acțiunile tale, că doar dacă oferi necondiționat, primești satisfacția pe care fiecare om o caută la un moment dat.

Am ajuns la vârsta la care oamenii sunt cei mai importanți pentru mine și cred asta din tot sufletul.

Nu pot să nu mulțumesc celor care mă susțin: Cristi, Organique, Sport Local, Etigararunway, Compar și mulți alții, oameni care ma sprijină sau care mi-au urat baftă! Însemn ceva pentru ei și este tot ce contează. Ei au înțeles că oamenii au nevoie de oameni, la fel cum eu am nevoie de ei. Mergem înainte, cu capul sus și încrezători!