Viața la superlativ

August 14th, 2012 scris de Daniel M.

De multe ori îmi pun întrebarea asta. De ce nu încercăm să privim oamenii exact așa cum sunt ei? Nimeni nu știe cum arată geniul, pentru că nu încearcă nimeni să privească omul dincolo de aspectul fizic, de hainele pe care le poartă, de cuvintele pe care reușește să le rostească. Sunt încă de părere că nimeni nu are dreptul să-ți spună cum să-ți trăiești viața, atâta timp cât tu crezi că armonia pe care o construiești în jurul tău îți aduce starea de bine pe care o cauți.

Oamenii m-au dezamăgit întodeauna. Profund. Dar din fiecare experiență am învățat că suntem diferiți, ca motivațiile sunt mai presus de ce dorim cu adevărat și când nu există coloană vertebrală, parcă nici creierul nu este activ atât cât trebuie. Refuz să cred în răutate, o atribui doar sentimentului numit frustrare.

Și te întreb. Există lucruri pe care nu ai apucat să le faci? Dacă da… când te apuci de ele? Pentru că neprețuind viața la adevărata ei valoare pierdem mici bucăți din voința noastră, pierdem etape peste care nu trebuie să sărim, etape care ne vor construi pentru viitor, pentru evoluție, pentru viața anilor ce vor urma. Niciodată nu este prea târziu să îți urmezi visele, să ai mai multă încredere în tine și mai ales să vezi realizabile majoritatea dorințelor pe care doar tu poți să le îndeplinești.

Învăț să fiu mai bun pe zi ce trece. Învăț să-mi acord mai multă importanță și să fac în așa fel încât să judec cât mai rar ce îmi pare nedrept. Oare sunt eu în măsură să aleg ce este bine și ce este rău pentru o altă persoană? Pot doar să înțeleg sau nu. Fără să scormonesc printre motive, fără un carnețel ca cel al lui Colombo.

Dacă vei încerca să lași în urma ta toate problemele și să-ți spui sincer că ești o persoană specială, sunt convins că totul o să fie mult mai ușor. Când te bucuri de viață dimineața, când adori traficul rutier din jurul casei tale, când zâmbești fără motiv lângă cana plină cu cafea… atunci îți vei da seama că nimic nu este mai important decât grija pe care trebuie să o ai față de tine. Că restul le faci ulterior!

rss

3 Comentarii la “Viața la superlativ”

  1. Oana says:

    :) Bine te-am regasit Guru Daniel :P

  2. Liana says:

    Adevar graiesti, ca intotdeauna, prietene drag …

  3. Liliana says:

    Eu ii privesc cum sunt oamenii insa ma speri foarte tare sincer, ma deprima felul unora de ar fi, insa ma bucur nespus sa vad ca putini sunt aceia care sunt bunii…

Scrie un raspuns