Despre devotamentul meu față de locurile în care trăiesc v-am povestit în nenumărate rânduri. Și când o fac mă gândesc câte lucruri bune se pot întâmpla dacă oamenii vor învăța să aprecieze locurile în care fac share vieții în fiecare zi. Cred că este articolul numărul cinci în care amintesc de Toamna Orădeană. Nu vreau să vă plictisesc, dar îmi place.  Apreciez munca pe care de multe ori nu o vezi. Munca pe care oameni deschiși, inimoși, o fac pentru orașul lor, pentru comunitatea din care fac parte.

Când am primit invitația de a face parte din persoanele acreditate la acest festival am simțit bucurie pe care doar eu o înțeleg, pentru că știu foarte bine ce muncă trebuie să duci ca măcar pentru o toamnă, orașul tău să fie pe buzele tuturor.

Și partea pe care o apreciez este aia în care cei care se ocupă cu detaliile acestor evenimente rămâm în umbră, modești, dedicați cauzei. Scopul lor este ca evenimentul în sine să fie o reușită și tocmai aceste porniri îi fac speciali, pentru că sunt oameni care au înțeles că doar trup și suflet dacă ești, păstrezi viu spriritul orașului pe care îl iubești.

Postul ăsta este despre toți oamenii care luni de zile muncesc pro bono și de care probabil nu ai să auzi niciodată, însă ei există și devotamentul lor merită mai mult decăt câteva rânduri înșirate în pauza de masă, pe un blog oarecare. 1- 14 octombrie 2012 la Oradea. Atunci vei avea șansa să faci parte din spiritul orașului și mai ales să îi cunoști pe oamenii care au avut grjjă de fiecare detaliu. O să-i recunoști după zâmbetele lor, pe care le găsești dacă ai aflat cum să cauți. Toamna Orădeană face primele victime,  cele care se îndrăgostesc de orașul care găzduiește acest festival.