Mi-a revenit pofta de viață văzând că soarele este ascuns după nori. Dumnezeu știe de ce nu suport căldura, probabil într-o viață anterioară am fost eschimoș.

La noapte plec spre Predeal și am ochit starea vremii. Se anunță și temperaturi de 2 grade, nu pot decât să mă declar fericit. Să schimbăm subiectul!

Dimineață discutam cu mama despre chestiile pe care le cultivă în grădină și am aflat cu stupoare că anul acesta, în loc de cartofi, a plantat lucernă.

Asta pentru că prețurile la legume sunt atât de mici încât nu se merită să lucreze o primăvară/vară întreagă, la o vârstă înaintată, când kilogramul de ceapa în piață este 0,60 bănuți.

Hai să o citez puțin: “Pentru cineva la apropae 60 de ani, este foarte greu să stea toată ziua în grădină, să sape, să plivească, să ude. Nu se merită să cultivi foarte multe legume pentru că nu are rost. Imaginează-ți cât curent consumă pompa de apă și pe seceta asta trebuie să ud și dimineața și seara. Suntem la vârsta în care sănătatea este ca un șcenariu în care nu putem avea încredere și am ales lucerna din mai multe motive. Pământul are nevoie măcar un an de zile de repaus, pentru că ani de zile l-am îngrășat artificial și acum nu prea mai dă randament. De ceva vreme nu am mai scos cartofi mari, indiferent de grija avută. I-am stropit, săpat, udat. Este clar că pământul are nevoie de odihnă.”

Și țin să-i dau dreptate.