Vă scriu după un concert emoționant. Cu toate că m-am dus cu inima cât un purice, la final am plecat de acolo cu o mare poftă de viață! Seara trecută, în cadrul Festivalului Toamna Orădeană, emoția a fost la ea acasă. Personajele principale au fost Gabriel Dorobanţu şi Gheorghe Gheorghiu, care au făcut senzație în rândul spectatorilor.

E frumos să vezi o sală aproape plină. Oameni care au venit de dragul artiștilor ce au urcat pe șcenă, oameni care cunoșteau fiecare piesă și se bucurau de fiecare cântec…

Cu toate câ din când în când vreau să-mi demonstrez că pot să fiu și insensibil, la un moment dat m-am chiar m-am simțit extraordinar de bine și involuntar mi-am adus aminte de copilărie, de mama care gătea și fedona “Hai vino iar în gara noastră mică” și ce plăcere aveam când ne cânta!

Și dacă credeam că voi regreta ceva, acum dupa spectacolele celor doi, nu regret absolut nimic!

Azi urmează  în forță alte momente speciale, poate cele mai impresionante semnături marca Toamna Orădeană. Carmina Burana, un spectacol de excepție, capodopera literară și muzicală. Nu știu dacă mai sunt bilete la acest eveniment, dar poate cu puțin noroc… (Casa de Cultura a Sindicatelor,Piata 1 Decembrie, NR. 1 – Oradea)

Carmina Burana este o culegere de poezie medievală care a prins viaţă muzicală în libretul, cu acelaşi nume, al lui Carl Orff, în 1937. Pe ritmurile pulsante ale acestei lucrări dansatorii povestesc, prin plasticitatea mişcării, eterna lume a trăirilor, a stărilor, a existenţei. Sub îndrumarea artistului-coregraf Gigi Căciuleanu dansul trece de procesul reprezentării prin filtrul simbolisticii umanului. Corpul se abandonează expresiei cu fiecare fibră, fiecare mişcare este un simbol, compunând o alegorie a Timpului Arhetipal…

Ne auzim mai târziu, cu forțe proaspete și voie bună!