Ne-am obișnuit să ignorăm lucrurile frumoase din jurul nostru și de data asta mă refer la dependența frumoasă pe care ți-o oferă necondiționat teatrul. Îmi pun mereu întrebarea prin care încerc să găsesc răspunsul la ce caut într-un spectacol.

Am învățat să primesc emoție de pe scenă, să cred, să primesc energia invizibilă pe care o găsești doar într-un teatru, dependența aia frumoasă pe care o regăsești mereu când te conectezi cu oameni cu care aparent nu ai nimic în comun. Sunt momente unice de care îți aduci aminte toată viața și clipele astea scenice te găsesc ele pe tine, dacă ești pregătit să le primești.

Fără premeditare, la un moment dat te identifici cu personajele, te agăți de el, îți dă siguranță și face ca elementul imaterial, sufletul, să găsească sensurile general umane la adevărata lor valoare. Simți adevăratul teatru e atunci când uiți. Ore, minute, secunde… Când uiți de toate în sala de spectacole! Suntem definiți de experiențe și oameni remarcabili, de echilibrul și confortul primit.

Teatrul evoluează într-un ritm foarte lent. Poate principala problemă vine din lipsa resurselor, a oamenilor extraordinari care nu mai au parte de multă vizibilitate așa cum avea în urmă cu foarte mulți ani. Ne-am obișnit să ne dăm peste cap sistemul de valori și facem același lucru și cu teatrul. Spectatorul trebuie să facă ordine, acolo unde actorul face dezordine și din păcate totul este sedimentat, toate acțiunile noastre pozitive sau negative se regăsesc la un moment dat undeva… Teatrul trăiește într-o lume alertă. Lumea construită de noi.

Vă reamintesc că la Arad în perioada 19-26 octombrie 2012 are loc Festivalul de Teatru Clasic Arad. Programul complet este disponibil aici.