Cristina Barna – Five inch memories

October 30th, 2012 scris de Daniel M.

Este imposibil să nu o remarci în mulțime, indiferent de ore sau trafic. Sunt oameni pe care îi admiri fără să-i cunoști, care involuntar îți aduc stări prin care declanșează curiozitate. Fata care reușește să atragă toate privirile pe stradă mi-a zâmbit frumos când am abordat-o, apoi  preţ de câteva cafele lungi am pus ţara la care prin materialul de mai jos. Sper să vă placă. Eu sunt îndrăgostit de ea… omul Cristina Barna, un viitor tanar designer arădean nu trebuie ratat când îl întâlnești!

Design vestimentar? De ce?

Cand aveam 6 sau 7 ani am rasfoit prima dată revista ELLE (unul dintre primele numere ale ediţiei româneşti). Cam atunci cred ca a început să se creioneze designul ca fiind punctul acela foarte mic, la linia orizontului – nu ştiam când voi ajunge la el, dar îl vedeam, ştiind ce e. Astăzi, a încerca “să-ţi faci un nume” în moda, pe (şi din) cont propriu, e sinucidere sigură! Un designer care începe cu un mic atelier după facultate se poate bloca uşor la comenzi de rochii pentru domnişoare de onoare şi câte o colecţie ratacită care nu prea are elanul de a naşte noi scenarii creative. Cât despre mine, încerc să construiesc ceva cu cărămizile pe care alţii le aruncă în mine. Ce va ieşi din asta, rămâne de vazut.

Sunt studentă în anul 3 la modă, si cuvantul “carieră”, din nou, nu se regaseste defel în contextul meu actual. Cel mai important sfat? Să-mi astup urechile când cineva intentionează să mă onoreze cu un sfat. Am decis sa nu mai primesc sfaturi după ce m-am păcălit singură, prin clasa a XI-a, când am găsit un citat într-o carte de profil (“Fashion Portfolio”) şi l-am notat copilăreşte în carneţel: “I recommend bitting off more than you can chew, to anyone”. Inutil să spun câte am avut de pătimit de pe urma citatului ăstuia. Mi se potrivea perfect, până la urmă, asta fac tot timpul, doar că în loc să ajung să sporesc în forţa, am “slăbit” teribil.

Tendinţe sau inspiraţie? Dupa ce te ghidezi atunci când ai în pregătire materiale noi?

Tendinţele, în mod generic, nu-mi plac. E ca şi cum aş refuza să privesc individualitatea fiecărei colecţii valoroase, privind doar punctele în care moda de pretutindeni se întalneşte, şi acolo doar datorită strategiilor de marketing şi a asaziselor previziuni în tendinţe. Tendinţele sunt pentru consumatori, desigur că trebuie integrate în creaţie, dar nu cred că e sănatos să porneşti de la ele. Inspiraţia fie vine singură, fără s-o caut (mai rar, acum), fie apare după un dialog cu munca altor designeri. Pentru mine e foarte importantă documentarea, de accea nu prea îmi scapă nimic din ce e relevant în moda actuală.

Cum este femeia care poartă o creaţie semnată de tine?

Femeile care au purtat rochii proiectate de mine sunt mai degrabă fete! Dar în viziunea mea, femeia care ar purta o haină creată de mine nu ar trebui să fie “modelată” sau chiar “adecvată” creaţiei în sine. Nu haina dictează! Mi-aş dori să fac pot face haine pentru mai multe tipuri de femei, şi să găsesc în fiecare din ele latura care permite să fie dezvoltată cu mai multă imaginaţie. Pană la urmă, multe femei au concepţii destul de rigide cu privire la ce le place şi ce le stă bine. Dorinţa mea este să experimentez într-un fel care să le surprindă plăcut.

Care sunt elementele care definesc semnatura ta?

Stilistic, mă simt cel mai ”acasă” în culoare, o tonă de culoare, joc și spontaneitate, slalom printre forme şi croiuri aparent disonante. În termeni de atmosferă, îmi place să cred că atât stilul meu efectiv, care mă însoţeşte zi de zi, cât şi cel al creaţiilor pe care le dezvolt până la un anumit punct, evocă un fel de voioşie melancolică.

Ce înseamnă succesul în viziunea ta?

”Succesul se întamplă atunci când ceilalţi te invidiază până şi pentru defectele tale”. N-am facut research pe tema asta, nici nu mă gândesc la ce ar însemna succesul pentru mine. E o loterie pentru fiecare. Acum, trebuie să recunosc că asta urmăresc şi eu, până la urma: succes, recunoaştere, caştig financiar. Cât de banal sună. Dar la fel de bine s-ar putea să am la un moment dat toate acestea şi să îmi fi devenit deja indiferente. Cred că succesul înseamnă mai degrabă să pun capul pe pernă în fiecare seară cu gândul că am făcut ceva în ziua respectivă, şi nu reproşându-mi cele 17 lucruri pe care nu am apucat sau n-am vrut să le fac.

Descrie stilul vestimentar pe care îl promovezi.

Bănuiesc ca blogul meu e destul de transparent în privinţa asta. E vorba mai degrabă de un fel de a simţi şi de a percepe realitatea, decât de a ma îmbraca propriu-zis. Nu stăpânesc un stil anume, sau nu unul uşor de definit, în orice caz.

Spune-mi un designer/artist cu care ţi-ar plăcea să colaborezi.

Marc Jacobs, Miuccia Prada sau Karl Lagerfeld sunt designerii pe care îi admir cel mai mult. Dar nici în visul cel mai îndrazneţ nu cred că aş putea să fac mai mult decât să cad într-o idolatrie ridicolă faţă de ei! Aş colabora cu orice artist sau “diletant” care gandeşte şi simte asemanător cu mine.

Care sunt principalele mulţumiri pe care le aduce această meserie?

Satisfacţia de a nu avea o meserie! Pentru mine, designul e o luptă.

Care sunt cele mai importante proiecte pe care le pregateşti în viitorul apropiat?

Colecţia de licenţă.

Ce alte pasiuni mai ai, pe lângă design?

Surprinzator, scrisul. Am descoperit o dată cu debutul blogului meu că mă pot descarca prin scris, şi drept să-ţi spun, până acum am fost mult mai curajoasă la capitolul ăsta decât la design.

Curentul vintage… L-ai adoptat şi tu?

Cand eram prin liceu am descoperit vintage-ul sau ce se înţelegea atunci prin “vintage”. Îmi cumpăram piese vintage sau pur şi simplu haine second hand etichetate drept “vintage” şi vândute la supra-preţ de pe diverse bloguri şi din magazine online. Acum, nici nu prea îmi permit piese vintage veritabile, dar în schimb mi-am umplut dulapul de haine de la second hand şi sunt foarte mulţumită de efectul lor asupra garderobei mele. În plus, mărturisesc că nimic nu se compară cu momentele în care găsesc câte o rochie incredibilă, la preţuri derizorii – de la 1 la 10 RON!

Tags: , , , ,

4 Comentarii la “Cristina Barna – Five inch memories”

  1. Oana says:

    Pur si simplu superb. Ma simt ca o frantuzoaica citit acest material. :) Papucii ea ii face?

  2. Daniel M. says:

    Salut Oana. Poate ne spune chiar ea! :)

  3. Cristina says:

    Oana, mulţumesc pt feedback! Din păcate nu eu îmi fac papucii, ci doar îi “vânez” pe diverse site-uri şi, când situaţia îmi permite, îi cumpăr :)

  4. Liana says:

    Iti trimit si eu o “caramida” plina cu ganduri bune, draga Dani.

Scrie un raspuns