Iunie. Început.

June 9th, 2013 scris de Daniel M.

ploM-am amestecat în dimineți de vară. Devreme, înaintea tuturor, departe. Sunt momente în care mă simt atât de liber, trăiesc în prezent și trecut, într-un paradox în care  nu există interdicție. Ne arătă viața exact ce aveam nevoie? Când încerc să aflu ce se întâmplă cu mine, dau greș iremediabil și caut leacuri potrivite sau priviri perfecte. Nu există durere dacă nu ne dorim asta, nu există remedii pe care poti să le oferi prin scris.

Când trec prin perioade dificile mă ascund. Fug atât de departe încât uit drumul pe care trebuie să mă întorc. Pornesc întodeauna de acolo de unde oamenii renunță la călătorie și mă lupt cu monștrii din mine. Sunt un suflet ținut prizonier într-un corp murdar, dificil și complex. Țin o doză de frumusețe asumată, să-mi ascundă din păcate și sentimente. Ce sunt azi nu o să mai fiu deloc mâine, ce am fost ieri este metamorfozat rapid și dureros. Ce nu este de citit, este de învățat.

Îmi iubesc fiecare îndoială, la fel cum iubesc fiecare “da” primit în momente cheie. Te-am iubit pe tine la fel cum este imposibil să iubești în viața asta ordinară, într-un mod obsesiv, cu grijă, durere, bucurie și pace. După dragoste nu o să mai cred niciodată în viață, după tine nu voi mai crede niciodată în iubire. De cele mai multe ori mă opresc din drum. Să culeg. Adun fărâme și într-un mod masochist mă mint că sunt bine. Țin capul sus pentru cei care nu m-au cunoscut decăzut. Nu este vina nimănui că dragostea îmi curge prin vene o singură dată.
Într-o zi am să mă opresc din mers. Simplu și fără să las urmele trecerii mele. Fără anunțuri și pagini întoarse, fără clipe de prevenție bizară.

rss

Un comentariu la “Iunie. Început.”

  1. Andreea says:

    Ai un talent deosebit la scris!

Scrie un raspuns