Se zice că trece dragostea…

September 18th, 2013 scris de Daniel M.

mj6qyj4u

Nu m-am trezit niciodată cu gândul că “mâine” o să fie ziua în care voi lua totul de la capăt. Până și tu ai știut să-mi dai aripi să zbor atunci când mi-am dorit cu adevărat să fac asta, până și eu am știut că drumurile alese cu intenție nu te aduc niciodată înapoi. Nimic nu o să fie ca prima dată, nici privirile, nici atingerile. Nimic din ce a fost nu o să mai fie dacă schimbi fără să ai nevoie de o schimbare.

Am învățat să fiu egoist într-un mod în care nu rănesc pe nimeni. Am învățat să apreciez la mine exact lucrurile pe care le iubesc când îți privesc ochii calzi. Sunt plin de emoții uneori, chiar și când lupt. Nu de schimbările din jurul meu îmi era frica, îmi era frică de reacțiile mele.

Mi-ai oferit un an încărcat, multă emoție, parcă adunată din toți anii ce au trecut. M-ai învățat  să zâmbesc altfel decât știam că e posibil, m-ai învățat să trăiesc așa cum îmi doream să o fac și nu aveam curajul necesar… momentul, ăsta trebuie să-l trăim. Mâine totul prinde o altă culoare, dar azi brațele tale sunt cele mai puternice din lume. Ești tu și atât. Suntem noi mai mult decât știu alții sau decât trebuie să știe.

Se zice că trece dragostea. Nebunii de ei. Nu au învățat că iubind te îndrăgostești și mai mult, mai intens, mai dureros și obsesiv. Nu am crezut niciodată în altă dragoste decât asta trăită, asta ce se consumă acum, în prezent, acum, aici, cu tine, eu și tu. Întregul pe care oamenii refuză să îl cunoască.

Ne prefacem de multe ori că suntem bine. Că orice căzătură doare până te vindeci. E normal să nu poți continua imediat, e normal să vrei înapoi ce a fost al tău… De aia îți mulțumesc că mi-ai dat aripi atunci când era necesar. Că am zburat atât de departe, realizând că sentimentele sedimentate sunt pentru o viață întreagă și dacă am plecat, a fost pentru că aveam nevoie de de asta. Doare dragostea când prin suflete mai există urme, dar nu există descriere pentru sentimentele pe care le am știind că tu ești omul pe care toată viața am să îl iubesc în felul meu păcătos. Noi am fost noi, noi suntem noi într-un legământ făcut pentru toată viața.

Noi am învățat să iubim ce alții nu reușesc să cunoască niciodată, dragostea aia ce trece prin vene la fel ca sângele. Roșie și fierbinte, turbată de furie și în același timp vindecătoare.

Da. Este o aniversare. Aia în care îți zic în fiecare an că tu ești pentru mine omul pe care îl merit și că niciodată nu îți vei pierde locul indiferent de timp sau spațiu.

Te iubesc. Întodeauna voi recunoaște asta.

2 Comentarii la “Se zice că trece dragostea…”

  1. Anca says:

    Te-am iubit Dani din prima zi cand te-am citit. Abia astept sa lansezi urmatoarea carte. Multumesc pentru randurile pe care le asterni pe blog. Multe dintre ele mi-au dat putere se merg mai departe. Multumesc ca existi in forma asta virtuala.

  2. Daniel M. says:

    :* Și eu Anca. Mulțumesc pentru aprecieri. :P

Scrie un raspuns